Tag: Serbia

Weekend în Serbia, la Bečej

Ne-am hotărât joi, așa destul de spontan, să mergem peste weekend la Bečej, să o susținem pe cea mare că avea mai multe meciuri de baschet. Echipa de acolo este destul de bună și ne-am dorit să fim suporterii ei.

Orașul are aproximativ 22-23.000 de locuitori și este la aproximativ 2 ore de mers cu mașina de Timișoara. Nu am plecat cu prea multe așteptări, deși ne rezervasem o cameră/apartament într-o pensiune pe malul Tisei. Se  anunța un weekend rece, cu ploaie, într-un orășel necunoscut. Am mers cu entuziasmul cu care am fost să susținem fetele și la alte evenimente, din Buziaș, Sântana sau Jimbolia. Mi-am luat cu mine echipamentul de alergat, deși eram cam sceptică în privința folosirii lui.

Ca să nu o mai lungesc cu suspansul, locul este peste așteptările mele și cu -siguranță ne vom întoarce. Sala de sport, deși are un iz de anii 90 în exterior și în vestiare, este foarte bine întreținută. Echipamentele sunt noi, parchetul este impecabil, clima funcțională și atmosfera perfectă pentru un meci de baschet.

Complexul Sportiv Bečej

Deși am ajuns puțin mai greu la cazare pentru că Waze insista să coborâm cu mașina peste niște scări, sau să intrăm prin parc, a meritat efortul. Camera, decorată cu mult bun gust a fost mai mult decât spațioasă, și, cred că cel mai important, chiar pe malul râului, într-o zonă destul de izolată și foarte liniștită.

Malul Tisei de la Tiske Noci

O dată ajunși, am descoperit că, deși cu mașina a fost mai dificil, pe jos putem ajunge în 10-15 minute în centrul orașului, mergând pe dig și traversând un parc. Pe dig au fost destui oameni care alergau, o altă surpriză pentru mine. În parc era amenajat un teren de baschet. Mi se pare că sârbii joacă baschet unde  pot și de câte ori apucă. Și mai era și o mică pistă de alergat, în genul celei din pădurea din Băile Felix, dacă ați fost.

Pe dig și prin parc

Centrul orașului are un vibe austro-ungar și se vede că vara este pregătit să primească destui turiști. Restaurantele ni s-au părut drăguțe, iar în majoritatea timpului ne-am descurat în limba engleză. Noi am mâncat la Blue Moon și la Club 4. Al doilea ne-a fost recomandat și de gazda noastră de la pensiune.

Chiar dacă a plouat și nu am mai reușit să și alerg, ne-am plimbat cât am putut prin parc și pe malul digului, am admirat pomii  înfloriți și ratele sălbatice. Sper să ne întoarcem pe vreme mai bună și să putem vedea mai mult, să ne bălăcim în Tisa sau să mergem cu bicicletele

Și, în închieiere, câteva sugestii și de la prietenul nostru ChatGDP, sper să vă fie de folos.

Dacă vrei să petreci un weekend în Bečej, Serbia, ai câteva opțiuni interesante pentru relaxare, explorare și gastronomie.

Ziua 1 – Natură și istorie 🌿🏛️

🔹 Vizitează Castelul Fantomei (Fantast Castle – Dvorac Fantast), un castel superb aflat la doar 15 km de Bečej, construit de Bogdan Dunđerski. Poți explora arhitectura elegantă, grajdurile cu cai de rasă și chiar să te plimbi prin grădinile frumoase.

🔹 Plimbare pe malul râului Tisa – Bečej este situat pe Tisa, așa că o plimbare relaxantă pe malul râului este perfectă. Dacă e vreme bună, poți închiria o barcă sau poți sta la o terasă cu vedere spre apă.

🔹 Vizitează Podul Tisa și ecluza Bečej – Ecluza de pe Tisa este una dintre cele mai vechi și importante din Serbia. Este un punct tehnic impresionant și un loc bun pentru fotografii.

🔹 Cină tradițională sârbească 🍽️ Încearcă un restaurant local precum Čarda Kod Brke sau Barcsa Csárda, unde poți gusta pește proaspăt, ćevapi, gulaș sau preparate tradiționale ungurești (deoarece zona are influențe maghiare).

Ziua 2 – Relaxare și activități locale ☀️🎾

🔹 Relaxare la Complexul Sportiv Bečej Dacă îți place sportul, poți merge la bazinul de înot sau terenurile de tenis. Bečej este cunoscut și pentru echipa sa de polo pe apă.

🔹 Vizită la Biserica Ortodoxă Sfântul Gheorghe ⛪O biserică frumoasă, cu o atmosferă liniștită, potrivită pentru un moment de reculegere.

🔹 Explorare prin centrul orașului Orașul are o atmosferă liniștită, cu clădiri istorice interesante și influențe arhitecturale austro-ungare. Poți savura o cafea într-o piațetă centrală.

🔹 Excursie la lacul Provala (dacă ai mașină) Un lac pitoresc la aproximativ 20 km de Bečej, ideal pentru relaxare și natură.

Tabăra de schi de la Kopaonik

Dacă a început scoală și s-a terminat vacanța și concediul de vară, încep să mă pregătesc de următorul – iarna la schi. Și anul acesta, la fel ca anul trecut am vrea să găsim o tabără de schi pentru copii, în care să putem merge și noi, părinții și, în timp ce copiii sunt cu monitorii, noi să schiem liniștiți.

Anul trecut am fost cu echipa de la Sport Record la Kopaonik, în Serbia. E una din variantele cele mai apropiate de Timișoara și noi doi am mai fost, când eram tineri și neliniștiți, așa că știam deja cât de cât locul. Rezervarea am făcut-o din toamnă, pentru săptămână imediat după Revelion, din 2 până în 8 Ianuarie, cu 5 zile de schi și 2 de drum. Surpriza am avut-o la sfârșitul lui Decembrie, când tabăra a fost anulată. La Kopaonik nu ninsese de loc și nu se putea schia. Fară costuri mari, perioada a fost mutată pentru 22-28 Ianuarie, când chiar am prins o iarnă adevărată.

Grupa de schi cu care ne-am întâlnit pe pârtie

Copiii petreceau întreaga zi pe pârtie, cu antrenorii, împărțiți în grupe de vârstă și experiență, așa că fetele nu au schiat împreună. Grupele se adunau și plecau de la hotel, în jur de 10 și jumătate dimineața, schiau toată ziua, și ne reîntâlneam la hotel în jur de ora 4 după masa. De prânz se opreau la cabanele din Kopaonik și mâncau o gustare. Pentru că a fost foarte frig și ceata, bătea vântul și câteodată ningea, făceau și pauze intermediare de ceai cald. Și cei mici au primit de la antrenori încălzitoare în mănuși și clăpari. În ultima zi toate grupele au reușit să coboare pe una din pârtiile negre, un progres clar la ambele fete după 5 zile de schi.

Pârtiile pe unde am schiat, cu vizibilitate mică, vânt și ceață

În timp ce copiii învățau împreună cu monitorii, noi am profitat și, după 9 ani, am reușit să schiem împreună. Prețurile pentru ski-pass sunt aici. Pentru că era ceață și nu vedeam cum arată pârtia și nici încotro ne îndreptăm, am preferat să alegem pârtiile mai ușoare și le-am evitat pe cele negre. Din cele 5 zile de schi, într-o singură zi a fost cerul suficient de senin și am reușit să vedem toată valea. Tot din cauza asta, nici cu copiii nu ne-am întâlnit decât ocazional, deși ar fi putut schia chiar pe pârtia de lângă.

Hotel Junior, din Brzeće

Hotelul unde am stat nu este în Kopaonik, ci în Brzeće, la baza muntelui, la câteva sute de metri de telecabina care ne ducea în vârf. Până acolo aveam trasportul asigurat cu microbuze, care ne luau dimineața între 10 și 11 și ne așteptau seara la coborâre între 16 și 17. Un drum dus-întors costă 250 de dinari, aproximativ 11 lei .

Mâncarea la hotel și în stațiune e bună, porțiile sunt mari și recunosc că de mult nu am mâncat atâta carne. La hotel mâncam zilnic micul dejun și cina. Tot aici copiii petreceau timp afară, cât mai era lumină, sau înăuntru, în spațiile de joacă, atunci când era deja întuneric. Oamenii sunt simpatici în general și bucurosti că vin turiștii în zonă. Doar că nu toți vorbesc engleză și de multe ori ne-am descurcat mai bine în germană, și câte o dată prin semne.

Drumul din Timișoara până în Kopaonik durează aproximativ 6 ore, depinzând și de timpul de trecere a frontierei și controlul actelor. Parțial îl știm din vacanțele în Grecia. Primele 2 ore, până la Smederevo, trecem prin sate și e destul de lent. Apoi urcăm pe autostradă de pe care ieșim în apropiere de Kopaonik. În partea asta chiar lucrează la modernizarea și extinderea autostrăzii.

Pentru noi, Kopaonik a fost o experiență plăcută, la fel și colaboarea cu cei de la Sport Record. Probabil vor mai urma și alte ierni în care poate avem mai mult noroc și reușim chiar să și vedem locurile prin care schiem. Voi unde mergeți să schiați împreună cu copiii?