Dacă a început scoală și s-a terminat vacanța și concediul de vară, încep să mă pregătesc de următorul – iarna la schi. Și anul acesta, la fel ca anul trecut am vrea să găsim o tabără de schi pentru copii, în care să putem merge și noi, părinții și, în timp ce copiii sunt cu monitorii, noi să schiem liniștiți.
Anul trecut am fost cu echipa de la Sport Record la Kopaonik, în Serbia. E una din variantele cele mai apropiate de Timișoara și noi doi am mai fost, când eram tineri și neliniștiți, așa că știam deja cât de cât locul. Rezervarea am făcut-o din toamnă, pentru săptămână imediat după Revelion, din 2 până în 8 Ianuarie, cu 5 zile de schi și 2 de drum. Surpriza am avut-o la sfârșitul lui Decembrie, când tabăra a fost anulată. La Kopaonik nu ninsese de loc și nu se putea schia. Fară costuri mari, perioada a fost mutată pentru 22-28 Ianuarie, când chiar am prins o iarnă adevărată.
Copiii petreceau întreaga zi pe pârtie, cu antrenorii, împărțiți în grupe de vârstă și experiență, așa că fetele nu au schiat împreună. Grupele se adunau și plecau de la hotel, în jur de 10 și jumătate dimineața, schiau toată ziua, și ne reîntâlneam la hotel în jur de ora 4 după masa. De prânz se opreau la cabanele din Kopaonik și mâncau o gustare. Pentru că a fost foarte frig și ceata, bătea vântul și câteodată ningea, făceau și pauze intermediare de ceai cald. Și cei mici au primit de la antrenori încălzitoare în mănuși și clăpari. În ultima zi toate grupele au reușit să coboare pe una din pârtiile negre, un progres clar la ambele fete după 5 zile de schi.
În timp ce copiii învățau împreună cu monitorii, noi am profitat și, după 9 ani, am reușit să schiem împreună. Prețurile pentru ski-pass sunt aici. Pentru că era ceață și nu vedeam cum arată pârtia și nici încotro ne îndreptăm, am preferat să alegem pârtiile mai ușoare și le-am evitat pe cele negre. Din cele 5 zile de schi, într-o singură zi a fost cerul suficient de senin și am reușit să vedem toată valea. Tot din cauza asta, nici cu copiii nu ne-am întâlnit decât ocazional, deși ar fi putut schia chiar pe pârtia de lângă.
Hotelul unde am stat nu este în Kopaonik, ci în Brzeće, la baza muntelui, la câteva sute de metri de telecabina care ne ducea în vârf. Până acolo aveam trasportul asigurat cu microbuze, care ne luau dimineața între 10 și 11 și ne așteptau seara la coborâre între 16 și 17. Un drum dus-întors costă 250 de dinari, aproximativ 11 lei .
Mâncarea la hotel și în stațiune e bună, porțiile sunt mari și recunosc că de mult nu am mâncat atâta carne. La hotel mâncam zilnic micul dejun și cina. Tot aici copiii petreceau timp afară, cât mai era lumină, sau înăuntru, în spațiile de joacă, atunci când era deja întuneric. Oamenii sunt simpatici în general și bucurosti că vin turiștii în zonă. Doar că nu toți vorbesc engleză și de multe ori ne-am descurcat mai bine în germană, și câte o dată prin semne.
Drumul din Timișoara până în Kopaonik durează aproximativ 6 ore, depinzând și de timpul de trecere a frontierei și controlul actelor. Parțial îl știm din vacanțele în Grecia. Primele 2 ore, până la Smederevo, trecem prin sate și e destul de lent. Apoi urcăm pe autostradă de pe care ieșim în apropiere de Kopaonik. În partea asta chiar lucrează la modernizarea și extinderea autostrăzii.
Pentru noi, Kopaonik a fost o experiență plăcută, la fel și colaboarea cu cei de la Sport Record. Probabil vor mai urma și alte ierni în care poate avem mai mult noroc și reușim chiar să și vedem locurile prin care schiem. Voi unde mergeți să schiați împreună cu copiii?