5 lucruri de luat în considerare când mergi la mare cu copiii

De când avem copiii, încercăm în fiecare an să facem o cură de 10 zile la mare pentru că am observat că trecem și peste iarnă mai ușor. Și e una din activitățile pe care fetele o iubesc și abia așteaptă vacanța pentru asta. Într-un singur an nu am mers pentru că cea mică era prea mică (3 luni) și ne adaptam încă la viață în 4, abia mă descurcam acasă, și nu m-am simțit eu în stare să călătoresc.

Apoi a venit 2020 și am mai sărit o vară la mare. Iar de atunci încercăm să ne luăm revanșa. Și în 2021 și în 2022 am reușit să mergem de 2 ori, la început și la sfârșit de vară, având mai mult de 15 de zile petrecute la malul mării.

1. Cum e plaja în stațiunea aleasă.

Cred că e pe primul loc ca și importanță atunci când ne hotăram ce stațiune/hotel vom alege. Plaja trebuie să aibă nisip fin sau eventual pietricele mărunte, intrare lină în apă și să nu fie curenți prea puternici. În general ne uităm și care sunt plajele care au primit calificativul “Blue Flag”, acordat de Fundația Mondială de Educație pentru Mediu, desi nu e un criteriu eliminatoriu. Aceste plaje sunt curate și există salvamari pregătiți să intervină în situații de risc.

2. Cât de departe e cazarea de plajă.

Pentru că cele mai multe dimineți le petrecem pe plaja cea mai apropiată, încercăm ca drumul până acolo să fie cât mai scurt și sigur pentru copii. Dacă nu găsim apartamentul căutat chiar în primul rând de vile și pensiuni de la malul mării, atunci încercăm să fie măcar în al doilea și să nu avem trepte de coborât de pe faleză până la plajă. Pentru noi aceasta alegere a scăzut mult stresul și frustrarea deplasării până acolo, cu multe bagaje după noi, pentru că suntem însoțiți de o mare varietate de animale gonflabile pe lângă bagajele de plajă obișnuite.

3. Ce fel de cazare găsiți și vi se potrivește.

Noi am încercat mai multe variante și mie personal cel mai mult îmi place să stau în apartamente închiriate, care au bucătărie și loc de luat masa proprii. De multe ori am găsit variante cu terase drăguțe unde puteam lua micul dejun sau o gustare după masă. Am avut vacanțe așa de când copiii au avut 1 an. Genul acesta de cazare se potrivește când iți organizezi concediul pe cont propriu și nu printr-o agenție de turism.

O altă variantă pe care am încercat-o o singură dată, în 2021 și pentru care ne-am hotărât și anul acesta e cea de Tiny House – căsuțe (container) într-un camping pe malul mării. Prima dată am fost pe brațul Sithonia, în Grecia, la Camping Armenistis, în timpul pandemiei. Ni s-a părut foarte relaxant. Fetele stăteau de dimineața până seara afară, alergau pe plajă și înotau în apă. Seara luam cina la restaurantul lor, pe malul mării, iar jocul continua și acolo.

Cred că una din cele mai populare opțiuni e aceea de a merge la un hotel, cu minim o masă inclusă. Din căutările noastre, cel mai bine ni s-a potrivit varianta cu demipensiune – micul dejun și cina fiind la hotel, iar prânzul în apropierea plajei unde mergem în ziua respectivă. Dintre toate, pentru mine e varianta cea mai stresantă pentru că ajungem să avem în permanență un program, cu oră de trezire să ajungem la masă sau un program extra seară, foarte apropiat de situația din timpul școlii.

4. Cum ajungeți până în stațiune și cat durează drumul

Variantele noastre de călătorie sunt fie cu mașina, fie cu avionul. Pentru că ne-am dorit vacanțe mai lungi de 7 zile la malul marii, cea mai frecventă alegere a fost să plecăm cu mașina din Timișoara. Și până acum, de cele mai multe ori am ales Grecia. Pot zice că, de când avem copiii, nici nu am fost la altă mare decât Egee și Ionică.

La început am vizitat câteva insule grecești, dar au un mare inconvenient din punctul meu de vedere. Depinzi de orarul de funcționare a ferry-ului, nu poți pleca cu noaptea în cap de pe insulă, iar timpul petrecut pe ferry se adaugă la timpul total al călătoriei, care e și așa obositoare.

Am încercat să găsim și variante de a călători cu avionul, dar din păcate din Timișoara nu există prea multe opțiuni în afară de chartere pentru 7 zile. Există și posibilitatea de a alege o excursie cu zbor din București sau Budapesta, dar drumul total pentru a ajunge acolo se apropie de cel pe care îl facem cu mașina pentru multe din destinațiile din Europa Centrala și de Est.

5. Ce alte locuri putem vizita și ce activități mai pot avea copiii.

Cred că în primul rând ne interesează alte plaje unde putem merge cu copiii. Dacă dimineața stăm pe plaja din apropiere, de obicei după prânz ne urcăm în mașină și plecam să descoperim alte plaje. Insulele grecești sunt potrivite pentru acest tip de experiență.

Atunci când au mai crescut fetele, aș putea spune în ultimii 2-3 ani, am adăugat pe lista noastră de atracții și parcurile acvatice. Daca în apropiere este un asemenea parc, cu siguranță îl vom vizita într-una din zilele de vacanță.

După câteva experiențe cu vremea nu tocmai potrivită pentru plajă, a mai apărut o întrebare – ce facem când plouă sau când e marea prea agitată? Aici sunt incluse, un funcție de cât de urât e afară, acvarii, grădini zoologice, cetăți și orașe vechi, ture cu bicicleta sau pur și simplu joacă pe plajă fară să intrăm în mare.

Aceasta e lista noastră atunci când decidem unde ne vom petrece următoarea vacanță. A voastră care e?

Sejur în Creta

Pentru că se apropie cu pași repezi vacanța de vară, ne gândim cu dor la mare. Anul trecut am deschis repede sezonul de plajă și am plecat imediat cum s-a încheiat școala spre Creta cea însorită.

Deși în ultima vreme am călătorit în Grecia cu mașina, de data asta un avion al Ski Express ne-a dus la destinație, aeroportul Heraklion din Creta. Zborul a durat 1 oră și 40 de minute, dar de la plecarea de acasă până când am ajuns în camera de hotel au fost mai mult de 7 ore, mai ales că am avut întârziere de o oră la check-în. Iar întoarcerea a fost și mai obositoare, pentru că avionul decola la ora 7 dimineața, iar de la hotel a trebuit să plecam la ora 4, oră dificilă pentru copii. Un avantaj mare al Greciei este că totuși e pe același fus orar ca România și face adaptarea mult mai ușoară.

Hotelul Albatros din Limenas Hersonissos are 5* (4* la TUI) și este la 100 de metri de mare, dar plaja are multe pietre și nisip nu prea fin. Plaja îngustă și stâncoasă are și câteva avantaje, restaurantele pot avea terasa desupra mării, iar seara, promenada arată spectaculos. Hotelul are mai mai multe piscine unde poți sta în locul mării, deși noi preferăm apa sărată și mai puțin genul acesta de bălăceală când mergem în vacanță cu copiii. Mâncarea a fost bună și variată, atât la micul dejun cât, iar la cină și în câteva ocazii am hotărât să mâncam și de prânz acolo. Personalul a fost amabil, camera mereu curată, și destul de spațioasă pentru 4 persoane. Un mare punct în plus pentru mine a fost că mi-au trimis acasă sandalele pe care le uitasem în cameră la plecare.

Două căprioare adormite la plecarea spre aeroport.

Totuși, după primele 2 zile în care am fost la plajă în apropierea hotelului, am hotărât să închiriem o mașînă și să vedem ce alte plaje găsim în apropiere. Este unul din obiceiurile noastre când mergem în vacanță, mai ales în insulele grecești – să descoperim plajele de acolo.

Una din cele mai apropiate plaje a fost Paralia Stalida, la doar 20 de minute de mers cu mașînă de la hotel. E o plaja cu nisip fin, potrivită pentru copii. Când am fost noi, a fost și destul de liberă. Iar în zona sunt mai multe taverne unde de poate manca de prânz și baruri pe plajă pentru un frape grecesc sau un fresh de portocale.

Paralia Stalida

În Agios Nikolaos am făcut o oprire pentru masa de prânz și o înghețată delicioasă după. Stațiunea este diferită de celelalte pe care le-am văzut în Creta. E cocoțată mai pe munte, mai elegantă și mai modernă. Tavernele sunt aici înlocuite de restaurante cu vedere asupra golfului. Străzile sunt rustice și cochete, dar e o adevărată provocare să găsești un loc de parcare.

În Agios Nikolaos

Ceva mai departe de hotel, după ce am fost în Agios Nikolaos, am găsit o altă plajă ce apare în recomandările turiștilor. Paralia Voulisma este îngustă, iar șezlongurile, desi o parte din ele ajung în apă, au fost cele mai scumpe pe care le-am găsit pe insulă. Dar nisipul e fin, și marea are destule valuri care fac distracția mai interesanta aici. Fetele au încercă să facă surf, și cea mare a și reușit de câteva ori să se ridice pe un val.

Voulisma – Golden Beach

O altă plajă, de data asta mai aproape de Heraklion, și al cărei nume nu mi-l amintesc, a fost destinația noastră pentru o după masă. Plaja e mai sălbatică, dar nisipul e fin și marea albastră. Copiii s-au distrat, ce mai!

Insulele grecești sunt muntoase, iar satele lor tradiționale sunt, în general, ridicate sus pe munte. Doar stațiunile noi sau porturile insulei se află jos, la malul mării. Și în aceste sate de pe munte găsim de obicei taverne tradiționale sau livezi de măslini. Pentru noi a devenit un obicei să căutăm astfel de locuri, mai puțin turistice și mai aproape de viață elenă de zi cu zi.

Privind livada de maslini

De obicei, prânzul îl luăm pe malul mării, la o tavernă unde mâncăm pește sau fructe de mare. Dar am descoperit că puțin mai sus pe munte sunt sate cu taverne care au mâncare tradițională grecească. La taverna Harakas au o variantă de meniu pentru grupuri, în care am primit la masă mai multe feluri de mâncare, 7 din ele cu carne, pe care le-am putut împarți intre noi. De asemenea, au meniuri pentru copii. Iar la sfârșit, desertul a fost din partea casei.

Într-o zi ploioasă sau dimpotrivă, una prea caldă, în care la prânz trebuie să fugi de căldură prea mare, poți pune pe listă și CretAQUARIUM. Copiii, curioși să descopere animalele marii, vor fi încântați de experiență și vor învață mai multe despre animalele care trăiesc în Marea Mediterană. Mie mi-a atras atenția secțiunea ecologică și de protecție a mediului, unde copiii învață despre influența pe care o avem asupra ecosistemului și cât de tare afectează gunoaiele viață din adâncul marii.

Nu în ultimul rând, pentru o zi cu mai multă distracție și adrenalină, un aqua park merge ca uns. Am găsit unul în apropiere, la 23 minute de mers cu mașină de la hotel. Water City a fost o surpriza plăcuta pentru mine, pentru că în general nu sunt foarte încântată de genul acesta de parcuri – tobogane de dificultăți diferite, și pentru cei curajoși, și pentru cei mai puțin, salvamari prezenți, zone de relaxare și de luat masa.

Water City, Creta

Creta este totuși o insulă mult prea mare pentru a fi descoperită doar în 7 zile. Drumul de la Heraklion la Agios Nikolaos durează 1 oră, iar de la Heraklion la Chania 2 ore și 17 minute (fără trafic, zice Google). Noi nu am ajuns de loc în Heraklion sau Cnossos, probabil și pentru că sunt locuri care mai pot aștepta pentru o vizita următoare, când copiii vor fi mai mari de 8 și 6 ani.

Iar pentru vizite în partea de vest a insulei, există sejururi cu zboruri pe aeroportul Chania. Din ce am auzit noi, aceasta zonă are plaje mai frumoase deca partea de nord-est unde am fost noi. Așa că o următoare vizită în Creta va fi aici.

La plaja în Sarti

Sarti

În 2019, cand lucrurile erau mai calme și se putea călători mai simplu, concediul nostru a fost din nou în Grecia. Pentru noi a fost al 6-lea an aici și al 3-lea în care am mers cu mașina, dar prima dată când nu am fost în insule, ci am rămas pe continent, în peninsula Halkidiki, pe brațul Sithonia.

Drumul din Timișoara. Până acum, de fiecare dată am pornit la ora 4 dimineața din Timișoara, iar fetele (3 și 5,5 ani) au dormit până la intrarea în Macedonia, care înseamnă aproximativ jumătate din drum. Traseul pe care am mers până acum a fost Timișoara -> Vârșeț -> Smederevo (via Pancevo) și de aici urcăm pe autostradă până la Salonic. Drumul până la Salonic durează între 8 și 9 ore și depinde de timpul din vamă. Am ajuns în 11 ore în Sarti cu tot cu pauzele pe care le-am făcut pe drum. Avantajul de a nu merge pe insulă e că nu am depins de programul ferryboat-urilor și la ora 5 după masă făceam prima baie în mare.

Plaja Sarti a fost o surpriză plăcută pentru noi. Am fost cazați la Vila Erifili, în sudul stațiunii, pe a doua stradă de la mare. Până la plajă am avut 2 minute de mers. Plaja este lată cu intrare lină în mare în partea asta a stațiunii, cu nisip fin și apă curată. Pe plajă sunt zone cu șezlonguri, unde e suficient să îți cumperi băutură de la bar ca să le poți folosi, dar și zone în care se putea sta direct pe nisip. Totul în timp ce privești muntele Athos în depărtare.

This image has an empty alt attribute; its file name is 20190710_174337.jpg
Sarti, vedere către muntele Athos

Anul ăsta am fost mai puțin norocoși și în prima seară când am ajuns acolo a fost o furtună puternică. Dar imediat cum furtuna s-a oprit, toată lumea a început să curețe locul, așa că, a doua zi, când am ajuns pe plajă umbrelele și șezlongurile erau cel puțin adunate și pregătite să fie puse la loc. Iar pentru avaria la curent au venit chiar duminică după masă și au rezolvat-o în câteva ore.

Distracțiile principale la plajă au fost ca de obicei: bălăceala, căutarea scoicilor – deși au fost cam puține, construirea castelelor de nisip sau fuga de valuri, în zilele în care vremea nu a fost așa bună și nu am putut să intrăm în mare.

Plaja Kalamitsi e o plajă mai mică la 16 km de Sarti (16 minute de mers cu mașina), cu nisip mai grunjos și alb și cu intrare mai puțin lină în mare. Când am fost noi, plajă era destul de aglomerată, în zona pentru prosoape nu am avut loc să stăm, iar 3 șezlonguri au costat 10 euro pentru 2 ore. Mi s-a părut că e o plajă preferată de greci față de Sarti, unde marea majoritate a turiștilor erau sârbi, unguri sau români.

This image has an empty alt attribute; its file name is 20190715_194552.jpg
Kalamitsi

Plaja Platanitsi e la 6 km de Sarti (10 minute cu mașina), o plajă cu steag albastru înconjurată de o pădure de pini. Ca să ajungi cu mașina acolo, trebuie să intri într-un camping și ai nevoie de un act de identitate. Plaja e cu nisip, dar în mare sunt pietre și e puțin mai dificilă pentru copii. Este un bar pe plajă, de unde poți închiria șezlongurile, dar nu este niciun restaurant unde să poți lua masa dr prânz sau cină.

This image has an empty alt attribute; its file name is img_20190716_175449_257-1.jpg
Platanitsi

Față de insule, prețurile mâncare sunt mai mici. Un kg de pește prins proaspăt și pregătit la tavernă a fost 30 de euro (față de 45 de euro în Skopelos), iar o doradă era cam 300g și ajungea la 10-11 euro. În general, masa de prânz pentru 5 persoane (3 adulți și 2 copii) ajungea la 50 de euro și cel puțin una din porții era de pește. În Grecia mâncăm pe cât posibil mâncare tradițională: pește (tsipoura – dorada sau lavraki – lup de mare), fructe de mare, în general calamari și caracatiță, souvlaki (frigărui), mousaka, salată grecească sau saganaki (brânză feta făcută pe grătar, ușor picantă).

Nouă ne-au plăcut două taverne în Sarti și una în Kalamitsi.

Taverna Stavros e prima taverna la care am mancat atunci cand am ajuns in Sarti și am descoperit că au și loc de joacă pentru copii. E de altfel singura tavernă de felul acesta pe care noi am găsit-o. Și, față de majoritatea tavernelor, au în fiecare zi o supă a zilei: supă de pui sau de pește.

20190719_202403.jpg

Restaurantul Blue Senses e în zona nouă a stațiunii Sarti. Am mâncat un miel foarte bun acolo și zilnic au o ofertă a zilei – câte un fel de mâncare preparat special, care nu e în meniu- care merită încercat. De pe terasă se vede foarte frumos plaja și stațiunea Sarti.

Plaja Sarti vazuta de la Blue Senses
Sarti, vazut de la Blue Senses

Taverna Zorbas din Kalamitsi e o tavernă cochetă chiar pe plaja din Kalamitsi. Poți să mănânci stând cu picioarele în nisip și uitându-te la valuri. Peștele a fost bun și proaspăt și la același preț ca în Sarti. Și am descoperit un fel nou de mâncare: calamar umplut cu feta.