Pentru a două oară, în loc să închiriem un apartament, cum facem de obicei în vacanță de vară, am hotărât să rezervăm o căsuță în camping. De dată asta în nordul Italiei, lângă Grado. Prima dată am fost în Grecia, în 2021, în timpul pandemiei. Atunci am stat la Camping Armenistis, în Sithonia. Și pentru că ne-a placut foarte mult, i-am convins pe prietenii noștri să mergem împreună.
Drumul din Timișoara nu e foarte lung, durează cam 9-10 ore, depinzând de trafic, și se poate face într-o singură zi. La dus am făcut două popasuri în Slovenia, pe valea Savinjei și lângă lacul Bled.
De ce mi-a plăcut în camping? Am regăsit sentimentul copilăriei – nu aveam un program anume, în afară de orele când era prea cald să stăm la soare, iar copiii erau liberi să se joace împreună. Căsuțele erau apropiate și se puteau vizita de câte ori doreau. Erau înconjurate de copaci, așa că la orele amiezii puteau rămâne afară, fiind totuși protejați de soare.
În camping am găsit tot ce aveam nevoie – magazin de unde cumpăram ce aveam nevoie, beach bar, restaurant, aqua parc și program de seara pentru copii, dacă chiar eram curioși. Am și fost la un spectacol de teatru, organizat de animatorii de acolo și a fost reușit pentru o trupă de actori amatori.
Cum a fost plaja? Cred că asta a fost cel mai mare minus al întregii vacanțe. Toată zona Grado are intrare foarte lină în apă, de câteva sute de metri. Asta însemna că mergeam cu apă până la genunchi destul de mult. Iar unde începea să fie mai adâncă, avea multe locuri cu vegetație care creștea de pe fundul marii. Nu e chiar cea mai placuta experienta de înot. În zona campingului, pentru ca adâncimea să fie mai mare, fundul mării era excavat și deasupra pluteau gonflabile de pe care puteam sări. Marea problemă era că în locurile acelea nisipul era înlocuit de mâl, și atunci, când apa ajungea la genunchi trebuia să sărim cumva în mare, ca să nu mai atingem cu piciorul jos. Era compensat putin de faptul că există un aqua parc, dar plaja și marea nu erau nici măcar pe aproape cu ceea ce eram noi obișnuiți din vacanțele în Grecia.
Ce se poate vizita în zonă? Am încercat să ieșim și în afară campingului, să vizităm. Dar sfârșitul lunii august nu a fost cea mai bună alegere ca perioadă de vacanță. Dacă în camping, la malul mării, erau 28-29 de grade și era suportabil, în Grado, temperatura creștea până la 34 de grade și rămânea așa și după apusul soarelui. Mi-ar fi plăcut să văd Aquileia, dar a fost pur și simplu prea cald.
Am reușit să vizităm doar Grado, să stăm o după-masă la plajă acolo și chiar să facem o plimbare cu un vaporaș. Copiilor le-a plăcut foarte mult. A fost totuși greu cu parcarea în zonă și 2 tătici nu au reușit să mai prindă vaporul pentru că nu au găsit locuri în timp util. Centrul vechi este foarte bine conservat și e un loc plăcut de plimbare și de luat cina. Iar canalele care străbat orășelul îl fac să semene cu Veneția în miniatură.
Ce mi-a lipsit? Aș putea spune că Italia. 90% din mașinile din camping aveau numere germane, iar din ce rămânea, majoritatea erau austriece. Chiar am încercat să discut cu cei de acolo în italiană și de câte ori mă poticneam, pentru că nu vorbesc decât câteva cuvinte, mi se adresau de cele mai multe ori în germană, cu care ne chinuiam și eu și ei.
Aș reveni acolo în vacanță? Probabil că nu. Campingul de aici mi se pare foarte potrivit pentru familii cu copii mai mici decât ai noștri, cu care oricum nu te poți plimba prea mult. Intrarea în mare e lină, nu sunt valuri aproape de loc și ai confortul de a avea totul în apropiere. Nu a fost rău, dar sunt convinsă că sunt și alte locuri cel puțin la fel de frumoase care merită descoperite.