Anul trecut a fost un an mult așteptat în Timișoara. În 2021 ar fi fost al doilea oraș capitală europeană după Sibiu, care a avut acest titlu în 2007. Dar, în 2020, totul s-a blocat din cauza pandemiei. A fost nevoie de încă doi ani pentru ca orașul să poarte acest titlu. Doi ani în care unele din proiecte au progresat, deși cred puteau fi folosiți și mai bine de atât.
Cum în 2007, am fost prima dată la Sibiu, am rămas cu amintiri frumoase din vremea capitalei europene. Era și primul oraș din România în care vedeam centrul vechi restaurat. Eram chiar curioasă cum avea să arate Timișoara și mai ales, ce evenimente vor fi și câte din ele vor fi dedicate celor mai mici locuitori ai orașului.
În 2023, la Timișoara, au fost mult mai multe evenimente, expoziții, demonstrații decât am reușit noi să cuprindem. De unele am aflat prea târziu. A durat un timp până am construit un mecanism de a afla evenimentele viitoare. Din păcate, depinzând de cine le organiza, informația apărea într-o parte sau alta. La altele am amânat prea mult să merg și nu am mai ajuns. Cred că cel mai mult regret că nu am reușit să văd expoziția Victor Brauner de la Muzeul de artă al Banatului. La Plai am fost plecați din Timișoara și cred că am ratat una din cele mai reușite ediții. La unele pur și simplu am decis să nu merg, pentru că se suprapuneau cu altele.
Pentru că una din temele principale ale capitalei culturale a fost lumina, încă de la început, multe din evenimente au fost dedicate acesteia. Unele au fost afară – proiecții cu drone, instalații de lumini sau străzi luminate în întregime. Altele au fost înăuntru, oferind o lumină nouă unor spații vechi și de multe ori nefolosite.
Am încercat să mergem împreună cu fetele la cât mai multe evenimentele dedicate copiilor. O parte din ele , au fost afară, în piețele, parcurile sau străzile Timișoarei. A fost prima dată când am văzut spectacole de teatru stradal la noi în oraș. Păpușile gigantice le-au încântat de fiecare dată. Tot acum am cumpărat bilete și la primul nostru spectacol de teatru din Piața Libertății, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, o interpretare modernă a basmului lui Petre Ispirescu.
Deja este o tradiție ca periodic la Muzeul satului bănățean să fie organizate festivaluri care adună toata lumea din oraș. Plai cred că este cel mai cunoscut, dar nu e singurul. La fel, sunt organizate evenimente mai mici în parcurile din oraș. Noi am fost de exemplu la Street Delivery, unde copiii au fost îndemnați să descopere culturi sau mestesuguri noi.
Unul din locurile noastre preferate a fost schela cu plante din Piață Victoriei, unde am urcat de câte ori am avut ocazia. A oferit un punct unic de vedere asupra întregii piețe și chiar am urmărit de acolo un meci din campionatul european de volei pe plajă.
În timpul anului 2023 ne-am făcut un obicei să vizităm expozițiile muzeelor din Timișoara, obicei pe care l-am păstrat și anul acesta și care îmi doresc să continue și pe mai departe.
Castelul Huniade, casa Muzeului National al Banatului, este încă din păcate în reabilitare, dar pe perioada anului 2023 Sala de marmură a fost gazda mai multor expoziții temporare. Noi am văzut Arta epocii de ghiață, o expoziție de replici ale unor artefacte din neolitic, reproduse folosind materiale și tehnicile din vechime și Roșu, galben și albastru a Irinei Dragomir.
În bastionul Maria Theresia, la primul nivel, Muzeul National al Banatului a deschis expozitia permanenta Spatiile Oravitan, iar in mansarda am putut vizita pe rand, mai multe expozitii temporare despre istoria Timisoarei din vremea turcilor, colectii de harti sau de arta.
Pe lângă colecțiile permanente, pe care le-am vizitat de mai multe ori, la Muzeul de Artă din Timișoara au fost tot anul 2023 expoziții temporare deosebite. Am încercat să le vedem pe cele mai multe dintre ele. Deși eu nu am ajuns la expoziția Victor Brauner, fetele au fost cu școala, în cadrul Săptămânii Altfel. În vacanța de vară, pentru ca am avut mai mult timp liber, am fost să vedem Jocul cu hazardul, expozitia Romul Nutiu și cea a Culturii Cucuteni despre arta neolitică.
Expoziția care a fost, de departe, cea mai impresionantă, a fost, bineînțeles, cea a lui Constantin Brâncuși. A fost o ocazie unică de a vedea, într-un singur loc, sculpturile venite din mai multe colțuri ale lumii – cele de la începuturile cariere ilui au fost aduse din București și Craiova, cele de mai târziu, din Paris, Londra sau New York.
Doar pe perioada capitalei culturale au fost deschise spații noi care au găzduit expoziții inedite, de artă modernă, cele de la Cazarma U și cele de la Comânduirea Garnizoanei Timișoara. Și acum, când trec pe lângă ele și mă uit la spațiile abandonate, mi-aș dori să le văd din nou folosite pentru expoziții, așa cum au fost tot anul 2023.
Au fost unele spații deschise pentru expoziții și evenimente, cum ar fi Faber, Sinagoga din cetate sau Muzeul de apă, pe care le-am descoperit anul trecut. Și altele unde, spre rușinea mea, nu am ajuns. Și aici vorbesc în primul rând de Isho și de Kunsthalle Bega. Cum ziceam, toate informația nu am găsit-o în același loc, iar procesul a fost cam așa – trebuia să urmăresc pagina de FB a spațiului de care deja știam, să văd ce evenimente se organizează, iar dacă nu știam de el, să vad la ce evenimente participă prietenii mei, să găsesc paginile celor care le organizează și să le urmăresc la rândul lor. Și apoi să sper că algoritmul îmi va și arăta respectivele postări și evenimente viitoare. Voi aveți o strategie mai bună?
Și cum niciodată nu strică o plimbare în aer liber, străzile și piețele orașului au oferit ocazii noi de a-i descoperi istoria sau doar de a-i admira frumusețea. Tot mai multe clădiri din zona istorică au fațade noi, deși procesul este anevoios și va mai dura până când vor fi toate gata.
Anul 2023 a fost un an interesant, un an în care am învățat și descoperit multe. Spre marea mea bucurie, evenimentele intersante au continuat și în 2024, și sper să fie la fel și în viitor. Capitală culturală, ai fost faină!
