Cultură – Doi copii și o mașină

Timișoara, Capitală culturală europeană

Anul trecut a fost un an mult așteptat în Timișoara. În 2021 ar fi fost al doilea oraș capitală europeană după Sibiu, care a avut acest titlu în 2007. Dar, în 2020, totul s-a blocat din cauza pandemiei. A fost nevoie de încă doi ani pentru ca orașul să poarte acest titlu. Doi ani în care unele din proiecte au progresat, deși cred puteau fi folosiți și mai bine de atât.

Cum în 2007, am fost prima dată la Sibiu, am rămas cu amintiri frumoase din vremea capitalei europene. Era și primul oraș din România în care vedeam centrul vechi restaurat. Eram chiar curioasă cum avea să arate Timișoara și mai ales, ce evenimente vor fi și câte din ele vor fi dedicate celor mai mici locuitori ai orașului.

În 2023, la Timișoara, au fost mult mai multe evenimente, expoziții, demonstrații decât am reușit noi să cuprindem. De unele am aflat prea târziu. A durat un timp până am construit un mecanism de a afla evenimentele viitoare. Din păcate, depinzând de cine le organiza, informația apărea într-o parte sau alta. La altele am amânat prea mult să merg și nu am mai ajuns. Cred că cel mai mult regret că nu am reușit să văd expoziția Victor Brauner de la Muzeul de artă al Banatului. La Plai am fost plecați din Timișoara și cred că am ratat una din cele mai reușite ediții. La unele pur și simplu am decis să nu merg, pentru că se suprapuneau cu altele.

Pentru că una din temele principale ale capitalei culturale a fost lumina, încă de la început, multe din evenimente au fost dedicate acesteia. Unele au fost afară – proiecții cu drone, instalații de lumini sau străzi luminate în întregime. Altele au fost înăuntru, oferind o lumină nouă unor spații vechi și de multe ori nefolosite.

Am încercat să mergem împreună cu fetele la cât mai multe evenimentele dedicate copiilor. O parte din ele , au fost afară, în piețele, parcurile sau străzile Timișoarei. A fost prima dată când am văzut spectacole de teatru stradal la noi în oraș. Păpușile gigantice le-au încântat de fiecare dată. Tot acum am cumpărat bilete și la primul nostru spectacol de teatru din Piața Libertății, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, o interpretare modernă a basmului lui Petre Ispirescu.

Deja este o tradiție ca periodic la Muzeul satului bănățean să fie organizate festivaluri care adună toata lumea din oraș. Plai cred că este cel mai cunoscut, dar nu e singurul. La fel, sunt organizate evenimente mai mici în parcurile din oraș. Noi am fost de exemplu la Street Delivery, unde copiii au fost îndemnați să descopere culturi sau mestesuguri noi.

Unul din locurile noastre preferate a fost schela cu plante din Piață Victoriei, unde am urcat de câte ori am avut ocazia. A oferit un punct unic de vedere asupra întregii piețe și chiar am urmărit de acolo un meci din campionatul european de volei pe plajă.

În timpul anului 2023 ne-am făcut un obicei să vizităm expozițiile muzeelor din Timișoara, obicei pe care l-am păstrat și anul acesta și care îmi doresc să continue și pe mai departe.

Castelul Huniade, casa Muzeului National al Banatului, este încă din păcate în reabilitare, dar pe perioada anului 2023 Sala de marmură a fost gazda mai multor expoziții temporare. Noi am văzut Arta epocii de ghiață, o expoziție de replici ale unor artefacte din neolitic, reproduse folosind materiale și tehnicile din vechime și Roșu, galben și albastru a Irinei Dragomir.

Expozitii de la Muzeul National al Banatului, din Sala de marmură

În bastionul Maria Theresia, la primul nivel, Muzeul National al Banatului a deschis expozitia permanenta Spatiile Oravitan, iar in mansarda am putut vizita pe rand, mai multe expozitii temporare despre istoria Timisoarei din vremea turcilor, colectii de harti sau de arta.

Pe lângă colecțiile permanente, pe care le-am vizitat de mai multe ori, la Muzeul de Artă din Timișoara au fost tot anul 2023 expoziții temporare deosebite. Am încercat să le vedem pe cele mai multe dintre ele. Deși eu nu am ajuns la expoziția Victor Brauner, fetele au fost cu școala, în cadrul Săptămânii Altfel. În vacanța de vară, pentru ca am avut mai mult timp liber, am fost să vedem Jocul cu hazardul, expozitia Romul Nutiu și cea a Culturii Cucuteni despre arta neolitică.

Expoziții temporare de la Muzeul de Artă din Timișoara

Expoziția care a fost, de departe, cea mai impresionantă, a fost, bineînțeles, cea a lui Constantin Brâncuși. A fost o ocazie unică de a vedea, într-un singur loc, sculpturile venite din mai multe colțuri ale lumii – cele de la începuturile cariere ilui au fost aduse din București și Craiova, cele de mai târziu, din Paris, Londra sau New York.

Doar pe perioada capitalei culturale au fost deschise spații noi care au găzduit expoziții inedite, de artă modernă, cele de la Cazarma U și cele de la Comânduirea Garnizoanei Timișoara. Și acum, când trec pe lângă ele și mă uit la spațiile abandonate, mi-aș dori să le văd din nou folosite pentru expoziții, așa cum au fost tot anul 2023.

Arta moderna la Comanduirea Garnizoanei Timisoara si la Cazarma U

Au fost unele spații deschise pentru expoziții și evenimente, cum ar fi Faber, Sinagoga din cetate sau Muzeul de apă, pe care le-am descoperit anul trecut. Și altele unde, spre rușinea mea, nu am ajuns. Și aici vorbesc în primul rând de Isho și de Kunsthalle Bega. Cum ziceam, toate informația nu am găsit-o în același loc, iar procesul a fost cam așa – trebuia să urmăresc pagina de FB a spațiului de care deja știam, să văd ce evenimente se organizează, iar dacă nu știam de el, să vad la ce evenimente participă prietenii mei, să găsesc paginile celor care le organizează și să le urmăresc la rândul lor. Și apoi să sper că algoritmul îmi va și arăta respectivele postări și evenimente viitoare. Voi aveți o strategie mai bună?

Și cum niciodată nu strică o plimbare în aer liber, străzile și piețele orașului au oferit ocazii noi de a-i descoperi istoria sau doar de a-i admira frumusețea. Tot mai multe clădiri din zona istorică au fațade noi, deși procesul este anevoios și va mai dura până când vor fi toate gata.

Plimbări pe străzile și piețele din Timișoara

Anul 2023 a fost un an interesant, un an în care am învățat și descoperit multe. Spre marea mea bucurie, evenimentele intersante au continuat și în 2024, și sper să fie la fel și în viitor. Capitală culturală, ai fost faină!

1 Decembrie la Budapesta

Dacă anul trecut am fost la Alba Iulia cu ocazia Centenarului Încoronării, de zilele libere cu ocazia Sfanțului Andrei și a zilei Naționale, am dat o fugă până la Budapesta. Am fost inspirați și am pornit la drum în data de 29 noiembrie, la prânz, imediat după scoală. Timpul de așteptare în vamă a fost decent, nu ca în zilele următoare.

Ce am vrut să vedem? Târgul de Crăciun, și puțin din ce are orașul interesant de oferit. Fiind cu copii, am avut un plan cu mai multe idei înainte de a porni, dar cu convingerea că nu le vom putea vedea pe toate, unele fiind de rezervă în cazul în care vremea nu e cea mai bună.

Serile ni le-am petrecut în centrul orașului, plimbându-ne pe străduțe sau pe malul Dunării, admirând decorațiunile de Crăciun, cumpărând produse tradiționale.Întreg centrul era împodobit cu lumini și decorațiuni de Crăciun, iar o dată cu lăsarea serii era o bucurie să ne plimbăm. Și aici, ca și acasă, la mare căutare erau colacii secuiești, făcuți după rețeta din Ardeal (Erdely).

În timpul zilei însă, copiii trebuiau duși și distrați în alte părți. Pentru vreme frumoasă, chiar dacă era iarnă și destul de rece, grădinile zoologice sunt mereu o idee bună, iar cea din din Budapesta este impresionantă, și putem petrece și noi și copiii o zi întreagă în aer liber aici.

Gradina Zoologică se afla în zona centrală din Budapesta și am ajuns ușor acolo, cu un singur mijloc de transport de unde eram cazați. În zonă se mai pot vizita Muzeul de Arte Frumose, Piața Eroilor din Budapesta, Muzeul de Etnografie sau Castelul Vajdahunyad.

Dacă ești pasionat de știință, Csopa Science Center este locul perfect în care să mergi cu copiii. Majoritatea experimentelor sunt pentru copii destul de mici și pot fi înțelese și de cei care nu vorbesc limba maghiară. Domeniile pe care activitățile le acoperă sunt multe și variate – de la optică și acustică (ne-am jucat cu un “tun” cu sunet care făcea să se miște aerul până în cealata parte a camerei), la explicații despre legile lui Newton sau corpul nostru. Cu siguranță vizita de aici poate salva situația într-o zi cu vreme rea.

Ce își doresc copiii să devină când vor fi mari? La Minipolisz, lângă Muzeul Iluziilor, în proximitatea târgului de Crăciun, pot experimenta o parte din meseriile de care are nevoie un oraș așa de mare cum e Budapesta – pot fi polițiști sau pompieri, vatmani, frizeri sau bucătari, vânzători în diverse tipuri de magazine sau lucrători în turism, medici sau bancheri. Deși aveam inițial în plan o vizită la Bastionul Pescarilor, ploaia ne-a schimbat planurile și am petrecut o după masă aici.

Minipolisz e un loc potrivit și pentru copii mici, nu doar pentru cei mari. Și ca poveste extra, celei mari i s-a desprins talpa de la bocancii (noi). Clar un mini dezastru pentru ziua respectivă. Doar că oamenii drăguți de aici ne-au salvat și au lipit ei talpa pantofului (gratuit), iar noi ne-am putut petrece după masa așa cum era planificat.

De toamna până primăvara, pe Insula Margareta (Margit Sziget) se poate vizita Lumina Park. Anul trecut tema a fost o călătorie în jurul lumii, cu instalații de lumini reprezentând mai multe țări de pe toate cele 5 continente. Cum în decembrie se întunecă repede, am avut destul timp de vizitat, și probabil am fi stat și mai mult dacă nu ar fi început iar ploaia.

Cum ne-am deplasat prin oraș? Am venit cu mașina din România, și ne-am cazat undeva în centru, în apropierea târgului de Crăciun, și în același timp, foarte aproape de o stație de metrou, dar și de stații de tramvai și autobuz. Pentru locurile mai depărtate (la Zoo și pe insula Margit) am mers cu transportul în comun, dar în general am mers mai mult pe jos, în zona centrală a Budapestei.

Ca și concluzie, Budapesta e, să nu uităm, o capitală europeană, imposibil de cuprins în doar 3 zile. Ce a mai rămas pe lista noastră, unde nu am mai ajuns? În foarte multe din locuri, mai ales cele în aer liber, unde vremea de afară trebuie să fie ceva mai prietenoasă. Ne vom întoarce? Cu siguranță. Poate tot pentru târgul de Crăciun, poate și primăvara-vara, când ne putem bucura de alte experiențe.

Hoinari cu copii mici prin Sibiu

Sibiul e al doilea oraș pe care l-am adoptat, după Oradea, dar unde nu am stat mai mult de 2-3 zile legate. Deși vizitele au fost mereu scurte, încercăm de fiecare dată să descoperim și ceva nou.

L-am vizitat prima dată împreună doar noi doi, în 2007, când era Capitală Culturală Europeană și am mai fost la câteva nunți în zonă, la familia extinsă a soțului. Apoi, după 2017, bunica lui a revenit în oraș, după 60 de ani trăiți în Oradea. Deși a locuit în Sibiu doar pe perioada liceului, orașul i-a rămas un reper de “vremuri bune și liniștite” și acum trăiește în Sibiu deja de 5 ani și, cu puțin ajutor, se descurcă de una singura în viață de zi cu zi. Având un motiv în plus să mergem la Sibiu, profităm de ocazie și o scoatem pe bunica la plimbare prin oraș și prin împrejurimi.

Avem câteva locuri preferate, pe care l-am vizitat deja de mai multe ori:

Centrul Istoric din Sibiu despre care povestesc separat și pe care l-am vizitat de mai multe ori, a fost primul pe lista noastră, în 2007, atunci când Sibiul a fost Capitala Culturala Europeană. Aici am început să ne plimbăm după ce fetele au mai crescut și se pot bucura de istoria locului. Cât au fost mai mici am găsit alte activități, mai potrivite, zicem noi, pentru niște copii energici care nu stau o clipa locului.

Gradina Zoologică din Sibiu se află în apropierea Muzeului Satului, la ieșirea din Sibiu spre Păltiniș, parte a Dumbravei Sibiului. Am vizitat-o de mai multe ori, e un loc care le place fetelor, cu animale multe (peste 300 de animale din 74 de specii diferite), bine îngrijite și, în funcție de perioada anului sau chiar a zile, poți vedea cum activitatea lor se schimbă. Tot aici e amenajat un loc de joacă pentru copii deci nu am ratat tiroliana, am băut o cafea pe malul lacului sau am fost cu hidrobicicleta. Biletul de intrare în 2023 este 5 lei pentru copii și pensionari, 10 lei pentru adulți, iar închiriatul hidrobicicletei 40 lei / 30 de minute.

Muzeul Satului “Astra” este tot în Dumbrava Sibiului și, din punctul meu de vedere, este pe lista scurtă a locurilor ce trebuie vizitate în România. De ce? Pentru că este unul din cele mai mari muzee în aer liber din România, se întinde pe o suprafață de 96 de hectare, are 10 km de alei și peste 300 de clădiri. Muzeul spune povestea civilizației tradiționale înaintea industrializării, iar clădirile nu sunt doar locuințe. Multe din ele au fost folosite pentru ocupații și meșteșuguri tradiționale – olărit, morărit,, prelucrarea lemnului, a metalelor sau a textilelor, apicultură, vinicultură, pomicultură.

Am fost prima data aici doar noi doi, în 2007, când a avut loc un și târg al meșteșugurilor populare. Toți patru am făcut mai multe vizite, de fiecare dată descoperind casele din alta parte a țarii.

Pentru cei foarte mici, e o ocazie să se plimbe în natură

Cu trecerea anilor, fetele înțeleg tot mai multe și atunci și discuțiile noastre au evoluat. La ultima vizită am petrecut mai mult timp între casele albastre ale lipovenilor din Delta Dunării și am discutat despre pescuit, mori de apă și trestie și stuf (și despre alte materiale naturale folosite de oameni pentru a-și construi casele).

Parcul “Sub Arini”, pe care o vreme am înțeles că îl cheamă “submarin” e unul din cele mai vechi parcuri din România, are o suprafață de 22 de ha, cresc 68 de specii lemnoase, din care 38 autohtone și este o oază de liniște și verde în mijlocul orașului. Ce facem aici? În mijloc este un loc de joaca pentru copii, pe unele alei se poate circula cu bicicleta, deși noi nu am făcut asta, și în rest parcul e de fapt un fel de pădure, fetelor le place să se joace lângă pârâu, sau pur și simplu să hoinărească și să inventeze jocuri cu frunze, ghinde și bețe.

În 2018 am nimerit întâmplător la Festivalul Luminii, un eveniment organizat de cercetași, și la care aș fi vrut să mai mergem, dar care după pandemie nu a mai fost organizat.

Noi abia așteptam să revenim și să mai descoperim alte locuri. Voi? Care este locul preferat din Sibiu și ce v-ar placea să vedeți după ce ați citit articolul?

Centenarul Unirii – un Weekend la Alba Iulia

În șanțul cetății copiii pot urmării peștii cu mănâncă

Am fost doar în trecere prin Alba Iulia acum 6 ani, când Bubulina ce mică era foarte mică, doar 3 sau 4 luni, așa că îmi amintesc destul de puține lucruri din acea excursie – cum țineam bebelușul în wrap în timp ce mâncam în picioare și cum am avut grijă ca cea mare să nu sară in apă și să prindă pești.

Dar am rămas cu gândul că ar trebui să revenim când fetele sunt mai mari și putem vizita în tihnă cetatea și înțelege puțin și istoria locului.

Iar anul acesta s-a ivit ocazia, am reușit să rezervăm un Weekend cu toată familia la Alba Iulia, și am ajuns cu bunici și verișori chiar când se sărbătoreau 100 de ani de la încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca regi ai tuturor românilor.

Din păcate pentru eveniment și din fericire pentru noi, nu a fost (din punctul meu de vedere) foarte bine promovat și noi am aflat de el abia când eram la intrarea în cetate. Cred ca ar fi fost dificil altfel sa găsim atunci cazare.

Am stat la Hotel Transilvania, care este chiar in centrul orașului și pe care îl recomand dacă vreți sa vizitați Alba Iulia – are 4 * și este la 15 minute de mers pe jos față de Cetatea Alba Carolina. Camerele sunt spațioase și au apartamente pentru familii cu patru persoane cu e a noastră. Micul dejun e inclus, destul de variat, iar cazarea poate fi achitată cu tichete de vacanță. Și, pentru că ne-am cazat acolo, seara copiii s-au uitat și la filmul Hotel Transylvania. Pur și simplu trebuia să facem asta.

Spre deosebire de vizita similară din Septembrie de la Băile Herculane când nu am putut ieși din hotel pentru că a plouat tot timpul, de data aceasta am fost norocoși și ne-am petrecut prima zi vizitând Cetatea Alba Carolina.

În cetate am făcut Traseul celor trei fortificații, am vizitat Catedrala Reîntregirii Neamului, am văzut parada militară cu ocazia centenarului și am fost în vizită la Muzeul Național al Unirii și apoi am urcat în turnul Catedralei Romano-Catolice Sfântul Mihail, care este tot în cetate și de unde se poate vedea panorama orașului. Așa am descoperit o nouă pasiune – urcatul în turnuri în orașele pe care le vizităm.

Nu am reușit să vedem Muzeul Pricipia, dedicat perioadei romane a orașului și nici sala unirii unde avea loc un eveniment chiar în ziua aceea.

Pentru prânz, am redescoperit Pub13, un restaurant chiar în zidul cetății unde mâncasem și cu 6 ani înainte. Dacă doriți o atmosferă medievală sau să mâncați ciorbă precum Eric Pofticescu, când descoperă România, atunci restaurantul e alegerea potrivită.

Și pentru că pe copii îi bucură mereu când petrecem timp și in natură, iar ziua de sâmbătă a fost destul de plină, a doua zi am dat o fugă până la Parcul de Aventură Dynamis, la doar 10 minute cu mașina de hotel, dar aflat pe un deal împădurit de lângă Alba Iulia. Aici cei mici au avut 2 trasee de aventură, iar cei mari 4 trasee, așa ca ne-am putut toți consuma energia și să admiram culorile pădurii toamna. Chiar lângă este Parcul dendrologic unde sunt amenajate trasee cu bicicleta. Iar prânzul l-am mâncat la Panoramic Bar & Grill. Totuși activitatea de duminică se potrivea mai bine cu o zi mai calda decât în Octombrie. Cine nu s-a cățărat, ca mine de exemplu, a cam tremurat de frig la baza copacilor, pentru ca soarele nu prea ajungea printre ramuri.

Cum din Timișoara de ceva vreme există autostradă aproape neîntreruptă până la Turda-Cluj, Alba Iulia devine o variantă de Weekend accesibilă pentru noi. Și, cum ziceam mai sus, nu am reușit să vedem toate obiectivele din cetate, poate mai revenim pentru o lecție de istorie de la fața locului peste câțiva ani.

Plai e pentru copii

Azi începe din nou Plai acum la a XVII-a ediție și ne-am luat bilete pentru ziua de sâmbătă, iar acum cercetez programul, deși ar trebui sa ma învăț de data trecută că socoteala de acasă nu se va potrivi cu cea din târg.

Prima dată când am fost la Plai a fost în 2013, la concertul Zaz, când cea mare era încă în burtică, dar îmi aduc aminte și acum cu plăcere de atmosfera relaxantă de acolo. Am revenit în 2018, cu ambele fete. Atunci am avut abonament pentru trei zile, cumpărat de la Cărturești. Cu abonamentul meu, am intrat toate trei fetele și sâmbătă și duminică la Muzeul Satului din Timișoara, unde se ține an de an Plai (ajuns în 2018 la a XIII-a ediție) și am avut parte de un weekend plin de aventură. Ne-am propus să ajungem de fiecare dată la Plai, dar în 2019 s-a suprapus peste un eveniment de la Oradea, 2021 ne-a prins pe plajă în Grecia, iar 2020 ne amintim toți cum a fost.

Atelierele pe care le-am găsit în programul din 2018 această au fost foarte diverse și, ca să nu pierd cumva vreunul, am plecat cu lista pregătită de acasă, că o mama responsabilă ce sunt. Ajunse acolo, am hotărât totuși împreuna că e prea faină atmosfera să o stricăm cu un program strict și ne-am oprit în locurile care li s-au părut interesante fetelor. Am ajuns destul de repede, la 10 minute după ora de deschidere și ne-am dus către zonele unde venise deja lumea și mi părea mie că se întâmplă deja ceva. Am avut și puține emoții, pentru că între timp s-au adunat câțiva nori și am crezut că va fi o zi prin ploaie, dar până la urmă s-a înseninat. Si am avut noroc de un weekend cu vreme plăcută, numai bună pentru atelierele la care am participat.

Brățările noastre, la intrare în Muzeul Satului

In cele două zile de Plai am putut participa la ateliere de pictură (de la Teatrul German sau Institutul Francez doar ca exemplu), sau la tot felul de activități senzoriale puse la dispoziție de diversele fundații care au participat la Plai. O parte din ele vor veni și anul acesta, altele sunt noi, și abia așteptăm să le descoperim.

I-am văzut pe cei de la Școala Babel și minunații vulcani făcuți din bicarbonat, apă minerală, detergent de vase și colorant. Iar fetele au putut, pe rând, să amestece în vulcani și să îi facă să erupă (adică să iasă spumă roșie din sticlă). Școala Babel va fi și anul acesta prezenta cu ateliere in Zona Educatională – trandafiri de hârtie, storytelling, brățările prieteniei, face painting. Am găsit ateliere de improvitații muzicale și de autocunoaștere.

După artă și știința, a ajuns la rând sportul. Fetele au avut ocazia să joace fotbal american cu Timișoara ’89ers și handbal cu cei de la SCM Politehnica Timișoara, iar apoi să alerge in cursa cu obstacole a celor de la Alergotura.

Cam asta a fost experiența noastră de la Plai de acum 4 ani (wow, cum trece timpul). Abia așteptăm să mergem din nou maine. Voi ce ați descoperit interesant și ce v-a plăcut când ați fost?

București, mândria țării

Am avut ocazia sa petrecem un Weekend doar noi doi, fără copii, în capitală, cu ocazia unui eveniment în familie. Cum aproape toată ziua de sâmbătă a fost dedicată evenimentului, am avut practic o seară și două dimineți disponibile pentru noi.

Cum am ajuns? Cel mai comod ni s-a părut avionul, iar ca și companie am zburat cu Tarom, pentru că orele lor erau cele care ni se potriveau cel mai bine – plecare vineri la 19:45, întoarcere duminică la 18:05, iar durata zborului a fost de 40 de minute. Biletele le-am luat cu câteva săptămâni înainte și au costat 120 de euro pentru fiecare.

Unde am stat? Am fost cazați la Hotel Capitol, pe Calea Victoriei, doar la câțiva pași de Centrul Vechi. Clădirea hotelului a fost construită la începutul anilor 1900, dar este renovat recent, așa că îndeplinește toate criteriile unui hotel modern. Camera a fost potrivită pentru noi doi, dar pentru toată familia ar trebui probabil să ne orientăm spre ceva mai mare. Surpriza – vara, în weekend, pe Calea Victoriei se Închide traficul și rămâne pietonală. Multe din hoteluri și baruri își mută mesele pe șosea.

Pe unde am umblat? Cel mai mult ne-am plimbat prin Centrul Vechi, unde am putut găsi multe variante o cafea bună, loc pentru brunch sau prânz, dar și un cocktail seara. Multe din străduțe sunt reabilitate, pavate cu piatră cubică, și case care amintesc de vremuri de demult. Mai sunt însă și destule zone în șantier, îmbrăcate în schele, dar și cu buruieni crescând, așa că mi-e greu să îmi dau seama dacă pe șantier se mai lucrează sau nu.

Am făcut și o scurtă plimbare prin Parcul Cișmigiu, dar la ora 10:30 era deja foarte cald. Lacul din parc este secat și în general parcul mi s-a părut murdar și neîngrijit, nu ar fi un loc pe care să îl vizităm cu fetele când vom ajunge la București.

Duminică am vrut să facem o vizită la Palatul Parlamentului, dar este posibil doar cu rezervare cu 24 de ore înainte, dar a aflat asta abia atunci. Eu l-am mai vizitat, acum mai bine de 10 ani și voiam ca de data asta să mergem împreună. Poate data viitoare vom merge și cu fetele și facem turul toată familia. Din toate câte am vizitat acum, Casa Poporului rămâne pe primul loc de văzut cu copiii.

Am reușit să vedem doar MNAC, muzeul aflându-se tot în Casa Poporului, dar cu intrare în partea din spate, cu vedere la șantierul Catedralei Mântuirii Neamului. Expozițiile sunt împărțite pe patru nivele și îți poți face o impresie despre spațiile din interiorul clădirii. Bonus: duminica este intrarea gratuită.

Am trecut de mai multe ori pe lângă Muzeul Antipa, iar programul lor mi se pare interesant pentru copii, așa că a ajuns pe lista noastră. Și apoi ar fi Muzeul Tehnicii, care sper că va rămâne deschis până ajungem noi. Sunt curioasă de alte recomandări – ce considerați de ne ratat într-o vizită de 2-3 zile cu copiii la București? Dar sa fie chiar în București. Vă mulțumim de pe acum.

M-am întors cu sentimente amestecate după vizita în capitala noastră. Pe de o parte, Bucureștiul are aerul unei mari capitale europene, bulevarde largi, clădiri impunătoare, centrul pietonal cu forfota lui cosmopolită. Pe de altă parte, mai are destule de spații deschise în care eu îmi imaginez parcuri, dar acum sunt neîntreținute, încă multe șantiere deschise chiar în centru, încă și mai multe clădiri de consolidat și reabilitat. Așa că, pentru moment e aș zice “work in progres”, dar sunt curioasă de o nouă vizită, în 4 de data asta, nu peste mult timp.

Început de an educativ-cultural în Timișoara

De la ce vârstă ducem copiii la teatru, la muzeu sau la un concert? Poate din comoditate, poate din cauza restricțiilor din ultimii doi ani și din lipsa multor evenimente, în ultimul timp nu am participat la aproape nici un fel de eveniment. Iar 2022 a adus o schimbare: am început să caut din nou, pentru fiecare weekend, evenimente potrivite pentru copii la noi în oraș.

Muzeul de Artă – până în data de 28 Aprilie 2022, la Muzeul de Artă din Timișoara se poate vizita expoziția de stampe japoneze Celebrities of the Floating World. Biletul costă 20 de lei pentru un adult, copiii au intrarea gratis, și oferă acces la toate colecțiile expuse in muzeu. Punctul maxim de atracție pentru noi a fost sala de bal unde acum se țin concerte și evenimente. Și copiii tai ar fi curioși să vadă unde dansau prinții și prințesele care trăiau acum 200 de ani în Timișoara? Muzeul e deschis de marți până duminică, între orele 10:00 și 18:00.

Filarmonica Banatul – ocazional organizează concerte educaționale la Sala Capitol. Noi am avut norocul să participăm la un asemenea eveniment, sâmbătă 26 Februarie 2022. A fost un concert in care copiii, și nu doar ei, au descoperit mai multe instrumente de percuție – marimba, vibrafon, wave drum sau rainstick. Copiii au fost implicați, au ținut ritmul cu palmele, au pus întrebări și au învățat cum să facă singuri un rainstick.

Lumea dinozaurilor a putut fi descoperita la Iulius Town in perioada 10-20 martie 2022. Noi am fost miercuri, după ore, pentru că încă evităm cât se poate aglomerațiile. Trei ore au fost prea puține, deși nu au stat la rând. Vedetele? Dinozaurii pe care s-au putut urca.

This image has an empty alt attribute; its file name is 2e8fc11a-0452-4ee7-83f6-c09ef3cba647.jpg — Dinozaurii din Iulius Town

Teatrul de păpuși Merlin și el pe lista noastră pentru această primăvară. Am mai fost, copiii singuri cu grădinița, înainte de 2020, dar și o dată, de mult, când cea mică era prea mică să aibă răbdare pentru un spectacol întreg, așa că am stat mai mult pe holurile teatrului. Pentru luna mai, sunt programate următoarele spectacole: Extraterestrul care își dorea ca amintire o pijama (3 aprilie), Ariciul (10 aprilie) și Iepurașul de Paște (17 aprilie), iar biletele se pot găsi aici.

Voi pe unde ați mai fost? Ce alte evenimente ne recomandați?