Drumeții în Alpii Sloveni – partea 2, Lacul Bled

După o zi petrecută pe Valea Savinjei, pe care am găsit-o destul de pustie și afectată de inundații, am pornit spre Bled. Mă aștepta o nouă surpriză. Părea că toată lumea a pornit o dată cu noi în aceeași direcție. Pe cât de liber a fost în prima zi, pe atât de aglomerate au fost următoarele zile în Slovenia.

Deși planul inițial a fost să luăm prânzul în Bled, să mergem să ne cazăm în apropiere și apoi să revenim la lac pentru plimbarea de după-masă, o dată ce am reușit să găsim loc de parcare în apropierea lacului ne-am hotărât să nu mai plecăm decât o data cu lăsarea serii. Plimbarea în jurul lacului a durat cam 2 ore, și am descoperit locurile în care se poate face baie, cu planuri să revenim a doua zi acolo.

Pentru ziua următoare aveam planificat încă de acasă o tură pe Cheile Vintgar, un râu de munte cu apă albastră, care se strecoară printre stănci și formează cascade din loc în loc. Din prezentare mi s-a părut un fel de Plitvice, dar mai micuț. Biletele le-am cumpărat în avans, de pe site, și tot atunci am ales ora la care vom intra în parc. Am avut un interval de 20 de minute în care puteam ajunge la intrare. Pentru că a fost nevoie să alimentăm mașina, drumul a fost aglomerat și locul de parcare a fost destul de departe am reușit să ajungem fix doar cu câteva minute înainte de sfârșitul intervalului, cu puține emoții chiar.

Drumul prin chei a durat cam 30 de minute, cărarea fiind construită din lemn, pe marginea stâncilor, cred că modul cel mai potrivit de a descoperi locul. Atmosfera a fost răcoroasă, din când în când ajungeau și la noi stropii fini de apă ai cascadelor.

După plimbarea pe chei, drumul ne întoarce prin pădure înapoi la parcare, o ocazie pentru copii să se încurajeze unii pe ceilalți, sau să facă concurs până la bradul cel mare. Și pentru părinți e o ocazie de relaxare și de a privi peisajele Alpilor Sloveni.

După-masă, așa cum am promis, ne-am dus să face baie în lacul Bled. Am parcat la Camping (cu 6 euro o oră – da, e o mare problemă parcarea în zonă și nici nu am remarcat variate bune fără mașină) și chiar când au intrat fetele în lac a început ploaia. A doua baie în ploaie în doar 2 zile.

Iar în încheierea zilei am fost să ne plimbăm pe malul lacului Bohinj, la câțiva kilometri de Bled. Și acum mi-e greu să mă hotărăsc care din cele două lacuri e mai frumos, așa că vă las pe voi să decideți.

Și aici am găsit o cazare inedită, cu gazdă prietenoasă, o casă în care am încăput două familii, cu loc de joacă afară, grădină de legume, hamac și terasă de unde se vedeau Alpii.

Pentru ultima dimineață în Slovenia ne-am fi dorit să facem o plimbare cu barca pe lacul Bled, dar nu am mai ajuns. O lăsăm pe data viitoare, pentru că ne-a plăcut mult zona și sper să fie o dată viitoare când vom reveni.

Drumeții în Alpii Sloveni – partea 1, Valea Savinjei

Când nu mergem la mare, mergem la munte. De cele mai multe ori am fost în Carpatii noștri. Mai rar, la schi, în Alpii austrieci sau elvețieni. Anul ăsta, cu turele de varicelă ale fetelor, nu am putut merge aproape niciunde. Așa că ne-am hotărât să lipim de concediul planificat la mare, de câteva zile la munte în drumul nostru. Și cum am mers la mare în Italia, drumul ne-a dus pentru trei zile în Alpii sloveni.

Planul de acasă era să vizităm Valea Savinjei, cu punctul culminant Valea Logar, pentru o zi și încă două zile să stam în apropierea Lacului Bled și să facem drumeții acolo. Doar că planurile nu se potrivesc tot timpul cu realitatea. Cu 10 zile înainte de plecare, ca urmare a furtunilor și ploilor, Slovenia se confrunta cu cele mai mari inundații pe care le-a înregistrat țara vreodată. Noi ne-am petrecut ultimele zile citind știri, făcând calcule. Înainte să plecăm, părea că putem ajunge în locurile unde aveam rezervata cazarea, dar nu eram 100% siguri de ce ne așteaptă. Singura problemă pe care o prevedeam, drumul până pe Valea Logar să nu fie deschis. Dar speram să reușească să îl repare până la sosirea noastră în zonă.

Prima oprire a fost la Mozirje, aflată deja pe Valea Savinjei. După ce am ieșit de pe autostradă, drumul merge de-a lungul răului și urmările inundațiilor erau vizibile: copaci smulși și adunați, maluri surpate, inclusiv una din bezile de circulație, într-un loc. Din păcate zona a fost afectată de inundații, multe locuri erau închise, de exemplu restaurantele aflate chiar în vale, iar numărul turiștilor a fost redus cu mult, chiar dacă eram la mijloc de august.

Odată ajunși la cazare, ne-au confirmat ce bănuiam deja. Nu se poate ajunge până unde ne propusesem. Tot ei ne-au recomandat alte variante, Lacul Velenje și o urcare în Alpi cu telecabina la Golte.

Lacul Velenje e un lac artificial, creat că rezultat am extracției lignitului în zonă. În jurul lacului sunt amenajate piste de biciclete și alei pentru pietoni, și pe una din părți chiar o plajă cu pietriș, șezlonguri și umbrele. Un loc drăguț, unde a meritat să ne petrecem o după-masă. Regretul copiilor? Noi nu aveam la noi costumele de baie, așa că nu ne-am putut bălăci în lac.

Cu telecabina de la Golte urci în inima Alpilor. Iarna, sus sunt amenajate pârtiile de schi (aproximativ 12 km). Vara, sunt amenajate 4 trasee circulare, marcate cu culori diferite, si care au nume de animale – traseul iepurelui (galben), al ursului (rosu), al cerbului (verde) si al cocosului de munte (albastru). Traseele pleaca de la Hotel Golte, chiar locul unde ne-a lasat telecabina si ne asteptam sa fie trasee usoare, pe care sa le putem face impreuna cu copiii, cu o durata de 2-3 ore si o diferenta de nivel de 400 de metri.

Ce am găsit… cum iarna aici se schiază, în această vară erau în plin proces de a adăuga un nou telescaun și urcarea era lărgită pentru a permite mașinilor să urce, dar și mult mai abruptă decât ne așteptam. Deși în permanență se vedeau pe margini marcajele, impresia mea era că nu suntem chiar pe traseu, mai ales că am găsit un indicator dincolo de gardul care delimita pășunea vacilor. Când drumul a început să coboare abrupt, nefiind siguri că putem reveni prin altă parte la telecabină, am decis să ne întoarcem. Chiar dacă drumeția nu a fost de loc cum ne așteptam, ne-am petrecut cele 2 ore pe munte, am văzut câteva priveliști de vis, un lac interesant și nelipsitele văcuțe din Alpi.

Pentru că ne-a plăcut așa de mult cazarea de aici, vă las câteva impresii. Noi am stat într-un apartament pentru o familie cu 2 copii, cu doua camere, cu living și bucătărie utilată cu de toate. Foarte potrivit și pentru o vacanță de schi iarna. Tema locației erau albinele. Apartamentele au nume de flori și decorul din ele este conform cu numele ales (lalele în cazul nostru). Piscina amenajată în aer liber e altfel decât una clasică – cred că e captat un pârâu din zonă, dar apa nu e foarte rece (24 de grade a avut), nu este tratată cu nimic și se pot vedea mici plante crescând pe margini, fundul piscinei este format din pietriș.

Pe lângă apartamente, se poate locui și în câțiva faguri (căsuțe individuale), care la fel, pot găzdui 4 persoane. Mi-a părut rău că am descoperit cazarea asta inedită abia când am ajuns acolo, dar poate că într-o dată viitoare vom avea ocazia să stam și acolo, mai ales că au rămas destule lucruri de explorat în zonă.

Pentru o primă zi în Slovenia, am descoperit o țară interesantă, cu multe locuri frumoase și potențial de vacanțe sportive și în aer liber. Următoarele două zile le-am petrecut la lacul Bled și au fost la fel de încărcate și cu multe locuri frumoase de văzut.