La 150 de km de Timisoara și cam 2 ore de mers cu mașina am găsit locul perfect pentru noi atât ca și o scurtă relaxare de weekend, dar și pentru a petrece acolo o întreagă săptămână. A fost surpriza cea mai plăcută a anului de pandemie care tocmai a trecut – satele germane din Banatul Montan – Gărâna (Wolfsberg) și Brebu Nou (Weindenthal).
Ce am descoperit aici? Un altfel fel de vacanță, mai calm și mai relaxat. Satul Brebu Nou are puțini locuitori, majoritatea vin vara și își petrec vacanța aici, în casele tradiționale, pe care, cu multă grijă le-au întreținut și renovat păstrând specificul locului – case albe cu ferestre și uși verzi. E liniște și calm, iar timpul se scurge mai încet. Nu ne-am simțit grăbiți să facem nimic. Nu am avut o lista lungă de pe care să bifăm lucruri de făcut, iar în fiecare dimineață puteam decide dacă facem o plimbare în natură, să căutăm locuri frumoase, să ne plimbăm cu bicicletă sau chiar să lenevim la soare cu o cafea în mâna în timp ce copiii aleargă prin grădină.
Am ajuns prima dată cu planul de a sta 3-4 zile și am rămas o săptămână întreagă. Și, de câte ori avem ocazia, ne întoarcem aici, măcar pentru un weekend. Cum gazdele noastre de la Brebu Nou sunt foarte primitoare, oricând copii se bucură de joacă în grădină sau în jurul casei. Pana la urma, am fost aproape în fiecare anotimp și am găsit de fiecare dată lucruri distractive de făcut în aer liber.
Primăvara/Toamna
Primul lucrul pe care îl poți face la munte e să te bucuri de peisaj, de natură. Uitându-mă prin galeria de imagini, mi-am dată seama că ne place să ne plimbam prin păduri mai ales toamna, când sunt frunzele colorate într-o bucurie de culori, sau primăvară devreme, când putem să vedem încă soarele printre crengile copacilor. Din Brebu Nou noi am făcut câteva drumeții în zona, în jurul Lacului 3 Ape, sau între cele două sate, Gărâna și Brebu Nou.
Tot de aici am putut face o vizită în Stațiunea Semenic, ce are două puncte de belvedere, Vf. Piatră Goznei (1.447 m) și Vf. Semenic (1.445 m). Din păcate, stațiunea e pustie vara, mai ales în afară weekendului. Totuși, până la punctele de belvedere sunt două plimbări ușoare, pe care le-am făcut cu copiii de 4 și 6 ani.
Plimbări cu bicicletă – am plecat din Timișoara cu bicicletele pe mașînă și a fost momentul perfect pentru că cea mică să renunțe la roțile ajutătoare. Străzile din Brebu Nou și Gărâna sunt asfaltate și destul de drepte, iar sora cea mare și-a dorit mult să o ajute și a încurajat-o în permanență. În primele zile am pedalat toți doar pe asfalt, dar apoi am încercat să mergem și pe drumuri forestiere. Așa am reușit să înconjurăm o parte din Lacul Trei Ape, prima dată toți patru. Mie îmi plac mai mult aceste drumuri prin pădure, la răcoare și fără mașini, dar fetele preferă totuși asfaltul, e mai ușor chiar dacă mai circulat.
Vara
Când afară este foarte, foarte cald, ce mod mai bun de a te răcori decât să fugi la munte și poate să faci și o baie? Pentru noi este una din distracțiile preferate de weekend, iar în zona sunt trei lacuri unde putem să mergem. Lacul Văliug, pe care l-am evitat pentru că ni s-a părut cel mai aglomerat dintre toate, Lacul Secu, în apropiere de Reșița, și care nu a fost în drumul nostru, și Lacul Trei Ape, chiar în apropierea localității Brebu Nou, unde am mers până la urmă.
In zona amenajata a Stațiunii Trei Ape intrarea costa 5 lei. Se pot inchiria sezlonguri si se poate lua pranzul. Noi nu am mancat acolo, tot din motive de Pandemie.
Iarna
Pentru noi una din cele mai mari bucurii ale iernii este că putem să mergem toți patru la munte să schiem. Cea mare a început repede, la 3 ani am pus-o prima dată pe schiuri și la 4 ani a fost în prima tabăra de schi. E drept că de anul următor au ridicat vârstă de participare în tabăra la 5 ani. Și cea mică a început la 3 ani și jumătate cu lecții de câte o oră cu monitor de schi, dar iarnă trecută, când trebuiau să meargă împreună, nu am putut să le mai înscriem în tabără din cauza pandemiei. Am fost totuși toți patru și, tot așa, cu câte o ora cu monitorul de schi a învățat și cea mică, iar la sfârșitul sezonului am coborât împreună pe Goznuța.
Schi pe pârtia Wolfsberg de la Gărâna – e o pârtie mică, de 500 m, pe care se urcă cu un teleschi și are două variante de coborâre. E perfectă pentru copii și începători. Pentru masă de prânz, sau oricând simți nevoia de un ceai sau o cafea caldă, există apres-ski-ul de la baza pârtiei.Pârtia este deschisă doar sâmbăta și duminica, în timpul săptămânii nu sunt suficienți schiori. Aici ajungem cel mai repede când stăm în Brebu Nou și încercăm să ne organizăm cât mai bine ca să nu prindem aglomerația de la prânz. Iar când copiii au obosit să schieze, sunt în jur o mulțime de variante că să ne distrăm pe săniuțe.
Schi pe pârtiile de la Semenic și Văliug – pârtia de la Văliug este micuța și albastră, potrivită pentru copii. Din păcate, din cauza pandemiei am evitat-o până acum, fiind cea mai accesibilă pentru toată lumea și deci cea mai aglomerată. Iar nouă nu ne place aglomerația nici un vremuri mai liniștite.
Pârtiile de pe Semenic sunt majoritatea roșii, iar una din ele coboară până în Văliug. Funcționează cu instalații de teleschi, la care abonamentul pe zi costă 60 de lei pentru copii și 80 de lei pentru adulți. Se pot cumpără și cartele cu urcări individuale, care pot fi folosite tot sezonul. Pârtiile sunt foarte bine întreținute. Noi anul trecut am fost aici în cea mai rece zi pe care am trăit-o vreodată pe munte. Termometrul arată -15 grade în mașină, când am ajuns sus. Pe pârtie, când bătea vântul, erau -23 de grade. Copiii s-au descurcat bine, am schiat câteva ore bune. Un ceai cald sau o cafea ne-am luat de la Andra. Din păcate, la momentul respectiv puteau mânca acolo doar cei cazați.
Am avut parte și o mică aventură. Eu eram împreună cu cei 2 copii mai mari, fetița mea cea mare de 7 ani și băiețelul de 10 ani al surorii mele. Cele mici erau deja prea obosite și se opriseră. La coborârea de pe pârtia Crucea de Brazi, fetița a coborât mai repede decât noi, pentru că tot timpul vrea să se strecoare în față la telescaun, oricât încerc să îi explic că mergem împreună și trebuie să așteptăm la rând. Când am coborât, nu am mai văzut-o tura următoare la coadă. Am mai urcat și coborât o dată, uitându-mă peste tot pe pârtie. Eram deja îngrijorată, erau -23 de grade și puțin ceață. Când am ajuns jos, i-am întrebat de cei care operau instalația dacă au văzut-o. Imediat i-au strigat pe cei de la celălalt teleschi și doi oameni de la Salvamont au venit lângă mine și m-au dus sus. Da, fetița urcase din din greșeală cu celălalt teleschi sus și, când și-a dat seama că s-a pierdut, a cerut ajutorul unui adult care a chemat salvamontul.
Vreau să le mulțumesc pentru ajutorul rapid și eficient, mai ales că am aflat că sunt doar câțiva oameni care încă mai lucrează acolo, iar weekendurile mai ales sunt foarte solicitante. Noi am discutat, și vom tot discuta și de acum înainte cu copiii despre ce trebuie să facă pentru ca să nu se piardă și, dacă s-au pierdut totuși, cui și cum să ceară ajutor.
Săniuș, chiar în Brebu Nou – cum este un sat de munte, când ninge, ulițele lui se transformă în derdeluș, spre bucuria copiilor. Noi am ajuns în timpul unei ninsori, și chiar în cea seară, înainte să fie curățat drumul, ne-am dat cu săniuțele chiar în fața casei.
Joacă prin zăpadă. Cu echipamentul potrivit, copiii se pot juca aproape oricând afară, în zăpadă. Noi avem costumele de schi, un strat termic direct pe piele și dacă e frig un al doilea strat, mănuși de schi, care nu se udă așa repede, căciuli și fulare. În picioare au cizme îmblănite, speciale pentru zăpadă și, când e zăpadă prea mare, peste cizme vin prinse parazapezi.
