În 2019, cand lucrurile erau mai calme și se putea călători mai simplu, concediul nostru a fost din nou în Grecia. Pentru noi a fost al 6-lea an aici și al 3-lea în care am mers cu mașina, dar prima dată când nu am fost în insule, ci am rămas pe continent, în peninsula Halkidiki, pe brațul Sithonia.
Drumul din Timișoara. Până acum, de fiecare dată am pornit la ora 4 dimineața din Timișoara, iar fetele (3 și 5,5 ani) au dormit până la intrarea în Macedonia, care înseamnă aproximativ jumătate din drum. Traseul pe care am mers până acum a fost Timișoara -> Vârșeț -> Smederevo (via Pancevo) și de aici urcăm pe autostradă până la Salonic. Drumul până la Salonic durează între 8 și 9 ore și depinde de timpul din vamă. Am ajuns în 11 ore în Sarti cu tot cu pauzele pe care le-am făcut pe drum. Avantajul de a nu merge pe insulă e că nu am depins de programul ferryboat-urilor și la ora 5 după masă făceam prima baie în mare.
Plaja Sarti a fost o surpriză plăcută pentru noi. Am fost cazați la Vila Erifili, în sudul stațiunii, pe a doua stradă de la mare. Până la plajă am avut 2 minute de mers. Plaja este lată cu intrare lină în mare în partea asta a stațiunii, cu nisip fin și apă curată. Pe plajă sunt zone cu șezlonguri, unde e suficient să îți cumperi băutură de la bar ca să le poți folosi, dar și zone în care se putea sta direct pe nisip. Totul în timp ce privești muntele Athos în depărtare.
Anul ăsta am fost mai puțin norocoși și în prima seară când am ajuns acolo a fost o furtună puternică. Dar imediat cum furtuna s-a oprit, toată lumea a început să curețe locul, așa că, a doua zi, când am ajuns pe plajă umbrelele și șezlongurile erau cel puțin adunate și pregătite să fie puse la loc. Iar pentru avaria la curent au venit chiar duminică după masă și au rezolvat-o în câteva ore.
Distracțiile principale la plajă au fost ca de obicei: bălăceala, căutarea scoicilor – deși au fost cam puține, construirea castelelor de nisip sau fuga de valuri, în zilele în care vremea nu a fost așa bună și nu am putut să intrăm în mare.
Plaja Kalamitsi e o plajă mai mică la 16 km de Sarti (16 minute de mers cu mașina), cu nisip mai grunjos și alb și cu intrare mai puțin lină în mare. Când am fost noi, plajă era destul de aglomerată, în zona pentru prosoape nu am avut loc să stăm, iar 3 șezlonguri au costat 10 euro pentru 2 ore. Mi s-a părut că e o plajă preferată de greci față de Sarti, unde marea majoritate a turiștilor erau sârbi, unguri sau români.
Plaja Platanitsi e la 6 km de Sarti (10 minute cu mașina), o plajă cu steag albastru înconjurată de o pădure de pini. Ca să ajungi cu mașina acolo, trebuie să intri într-un camping și ai nevoie de un act de identitate. Plaja e cu nisip, dar în mare sunt pietre și e puțin mai dificilă pentru copii. Este un bar pe plajă, de unde poți închiria șezlongurile, dar nu este niciun restaurant unde să poți lua masa dr prânz sau cină.
Față de insule, prețurile mâncare sunt mai mici. Un kg de pește prins proaspăt și pregătit la tavernă a fost 30 de euro (față de 45 de euro în Skopelos), iar o doradă era cam 300g și ajungea la 10-11 euro. În general, masa de prânz pentru 5 persoane (3 adulți și 2 copii) ajungea la 50 de euro și cel puțin una din porții era de pește. În Grecia mâncăm pe cât posibil mâncare tradițională: pește (tsipoura – dorada sau lavraki – lup de mare), fructe de mare, în general calamari și caracatiță, souvlaki (frigărui), mousaka, salată grecească sau saganaki (brânză feta făcută pe grătar, ușor picantă).
Nouă ne-au plăcut două taverne în Sarti și una în Kalamitsi.
Taverna Stavros e prima taverna la care am mancat atunci cand am ajuns in Sarti și am descoperit că au și loc de joacă pentru copii. E de altfel singura tavernă de felul acesta pe care noi am găsit-o. Și, față de majoritatea tavernelor, au în fiecare zi o supă a zilei: supă de pui sau de pește.
Restaurantul Blue Senses e în zona nouă a stațiunii Sarti. Am mâncat un miel foarte bun acolo și zilnic au o ofertă a zilei – câte un fel de mâncare preparat special, care nu e în meniu- care merită încercat. De pe terasă se vede foarte frumos plaja și stațiunea Sarti.
Taverna Zorbas din Kalamitsi e o tavernă cochetă chiar pe plaja din Kalamitsi. Poți să mănânci stând cu picioarele în nisip și uitându-te la valuri. Peștele a fost bun și proaspăt și la același preț ca în Sarti. Și am descoperit un fel nou de mâncare: calamar umplut cu feta.
