Doi copii și o mașină

Weekend în Banat – Cheile Nerei-Beușnița

În weekend, împreună cu fetele am descoperit una din cele mai frumoase zone din Banat, Parcul National Cheile Nerei-Beușnița, aflat în judetul Caraș-Severin, la 130 de km de Timișoara. A fost o drumeție de o zi, am pornit din Timișoara către Potoc, de acolo urmând să ajungem la Podul Bei, de unde începeau traseele pe care le aveam plănuite. Drumul cu mașina a durat 2 ore.

Ce trebuie să știi înainte să mergi. Drumul e foarte rău dupa ce treci de Oravița, iar cel prin Ciclova Română și Ilidia este de evitat. La dus am mers pe această variantă și am descoperit că drumul nu a mai fost reparat de ani buni și cred că de cel puțin 10 ani nu am văzut ceva similar. Ne-am întors pe varianta Potoc-Ciuchici-Răcășdia-Oravița. Drumul nu e perfect, dar e acceptabil.

Nu sunt variante prea multe de a lua masa undeva, deci e bine să ai ceva adus de acasă. La Păstrăvărie sunt 3 mese și se poate mânca de prânz. Noi doar am băut câte o cafea și am luat un suc, pentru că mesele erau deja pline când am terminat noi drumeția. Mai sunt 2-3 locuri unde se poate mânca în Sasca Montană, dar într-o zi de weekend frumoasă de vară va fi probabil plin peste tot, asa că nu strică să ai la tine ceva provizii.

Pe unde ne-am plimbat noi

Nr. 9 Tunelele – Traseu marcat cu bandă roșie | , durează 2 ore de la Podul Bei până în Sasca Română. În total sunt 7 tunele și un pod suspendat care trece peste Nera. Traseul se poate face în ambele sensuri. Noi am pornit de la Podul Bei și am coborat până jos, pe malul Nerei apoi ne-am întors. Am trecut prin câteva tunele, iar fetele au fost încântate să își încerce frontalele. Apoi ne-am întors, pentru că mai aveam în plan și alte drumeții și pentru copii ar fi fost prea mult tot traseul. Poteca are zone mai aburpte și e bine să fim atenți cu copiii mai mici și mai entuziasmați.

Se poate merge cu mașina până la Podul Bei pe un drum cu asfalt nou (din Potoc), dar cu o singură bandă pentru ambele sensuri. La Podul Bei se plătește intrare pe Cheile Nerei, 5 de pentru fiecare adult (copiii intră gratis) și sunt câteva locuri de parcare, iar copiii mai mari pot merge mai departe pe jos până la Pătrăvărie și de acolo către Ochiul Bei. Sunt 6.5 km pe drum de piatră care se pot face într-o oră pe jos sau, în cazul nostru, în 30 de minute cu mașina. E un drum care poate fi făcut și cu bicicleta, chiar și de copii. Am văzut oameni cu biciclete de oraș, deci ai nevoie doar de un mod de a-ți transporta bicicleta până aici dacă plănuiești să faci o plimbare.

Nr. 3 Lacul Ochiul Bei – la o distantă de 45 de minute de Păstrăvărie, traseul e marcat cu cruce roșie + . Pentru copii noi calculăm aproape dublu față de timpii indicați de marcaj, mergem mai încet, facem mai multe opriri și vrem să fim siguri că avem timp să ne și întoarcem. Lângă lac am mâncat sandwichuri pe care le aveam cu noi, stând pe o buturugă, am făcut fotografii, iar distracția principală a fost trecerea podețului dintr-o parte în alta.

Nr. 2 Cascada Beușnița – traseul continuă încă 30 de minute (de adult, o oră împreună cu copiii) până la Cascada Beușnița, tot pe același marcaj cu cruce rosie + . E o urcare ușoară, pe o potecă în pădure, nu sunt zone dificile de abordat pentru copii. Cascada e mai vizibilă dacă e vizitată într-o perioadă cu mai multe ploi. În perioadele secetoase debitul scade destul de mult și căderile de apă se restrâng.

Cascada Beușnița le-a placut mult mai mult decât lacul Ochiul Bei, iar partea mai dificilă pentru mine a fost să le conving să nu intre prin apă, pentru că urmează și coborarea.

Pe drumul de întoarcere am fost ocupate să descoperim cât mai multe flori diferite, pe care am hotarat să le fotografiem și să nu le rupem, pentru ca și ceilalți copii, care vor veni după noi, să le poată vedea.

Alte trasee în zonă

Sasca Română-Sasca Montană – Cascada Șușara –Cărbunari (Ştinăpari) – pe marcajul cu cruce albastră + – pană la Cascada Șușara traseul durează sub două ore, împreună cu copiii, dar este necesară traversarea unei chei (aprox 30 m) și este indicat să avem echipament de munte.

Potoc – Chichiregul Mare-Valea Beușnița(Cascada Văioaga) – pe marcajul bulină gălbenă – traseul are 3 km și durează sub două ore, împreună cu copiii. Atenție, nu sunt surse de apă pe drum.

Sasca Română-dealul Cărăula-Podul Bei pe marcajul bulină roșie – traseul are 3 km și durează sub două ore, împreună cu copiii. Atenție, nu sunt surse de apă pe drum.

Surse de inspirație pentru trasee: https://amazingromania.net/cascada-susara-parcul-national-cheile-nerei-beusnita/ si http://calatorcudor.ro/3-trasee-din-parcul-national-cheile-nerei-beusnita/

La plaja în Sarti

În 2019, cand lucrurile erau mai calme și se putea călători mai simplu, concediul nostru a fost din nou în Grecia. Pentru noi a fost al 6-lea an aici și al 3-lea în care am mers cu mașina, dar prima dată când nu am fost în insule, ci am rămas pe continent, în peninsula Halkidiki, pe brațul Sithonia.

Drumul din Timișoara. Până acum, de fiecare dată am pornit la ora 4 dimineața din Timișoara, iar fetele (3 și 5,5 ani) au dormit până la intrarea în Macedonia, care înseamnă aproximativ jumătate din drum. Traseul pe care am mers până acum a fost Timișoara -> Vârșeț -> Smederevo (via Pancevo) și de aici urcăm pe autostradă până la Salonic. Drumul până la Salonic durează între 8 și 9 ore și depinde de timpul din vamă. Am ajuns în 11 ore în Sarti cu tot cu pauzele pe care le-am făcut pe drum. Avantajul de a nu merge pe insulă e că nu am depins de programul ferryboat-urilor și la ora 5 după masă făceam prima baie în mare.

Plaja Sarti a fost o surpriză plăcută pentru noi. Am fost cazați la Vila Erifili, în sudul stațiunii, pe a doua stradă de la mare. Până la plajă am avut 2 minute de mers. Plaja este lată cu intrare lină în mare în partea asta a stațiunii, cu nisip fin și apă curată. Pe plajă sunt zone cu șezlonguri, unde e suficient să îți cumperi băutură de la bar ca să le poți folosi, dar și zone în care se putea sta direct pe nisip. Totul în timp ce privești muntele Athos în depărtare.

This image has an empty alt attribute; its file name is 20190710_174337.jpg — Sarti, vedere către muntele Athos

Anul ăsta am fost mai puțin norocoși și în prima seară când am ajuns acolo a fost o furtună puternică. Dar imediat cum furtuna s-a oprit, toată lumea a început să curețe locul, așa că, a doua zi, când am ajuns pe plajă umbrelele și șezlongurile erau cel puțin adunate și pregătite să fie puse la loc. Iar pentru avaria la curent au venit chiar duminică după masă și au rezolvat-o în câteva ore.

Distracțiile principale la plajă au fost ca de obicei: bălăceala, căutarea scoicilor – deși au fost cam puține, construirea castelelor de nisip sau fuga de valuri, în zilele în care vremea nu a fost așa bună și nu am putut să intrăm în mare.

Plaja Kalamitsi e o plajă mai mică la 16 km de Sarti (16 minute de mers cu mașina), cu nisip mai grunjos și alb și cu intrare mai puțin lină în mare. Când am fost noi, plajă era destul de aglomerată, în zona pentru prosoape nu am avut loc să stăm, iar 3 șezlonguri au costat 10 euro pentru 2 ore. Mi s-a părut că e o plajă preferată de greci față de Sarti, unde marea majoritate a turiștilor erau sârbi, unguri sau români.

This image has an empty alt attribute; its file name is 20190715_194552.jpg — Kalamitsi

Plaja Platanitsi e la 6 km de Sarti (10 minute cu mașina), o plajă cu steag albastru înconjurată de o pădure de pini. Ca să ajungi cu mașina acolo, trebuie să intri într-un camping și ai nevoie de un act de identitate. Plaja e cu nisip, dar în mare sunt pietre și e puțin mai dificilă pentru copii. Este un bar pe plajă, de unde poți închiria șezlongurile, dar nu este niciun restaurant unde să poți lua masa dr prânz sau cină.

This image has an empty alt attribute; its file name is img_20190716_175449_257-1.jpg — Platanitsi

Față de insule, prețurile mâncare sunt mai mici. Un kg de pește prins proaspăt și pregătit la tavernă a fost 30 de euro (față de 45 de euro în Skopelos), iar o doradă era cam 300g și ajungea la 10-11 euro. În general, masa de prânz pentru 5 persoane (3 adulți și 2 copii) ajungea la 50 de euro și cel puțin una din porții era de pește. În Grecia mâncăm pe cât posibil mâncare tradițională: pește (tsipoura – dorada sau lavraki – lup de mare), fructe de mare, în general calamari și caracatiță, souvlaki (frigărui), mousaka, salată grecească sau saganaki (brânză feta făcută pe grătar, ușor picantă).

Nouă ne-au plăcut două taverne în Sarti și una în Kalamitsi.

Taverna Stavros e prima taverna la care am mancat atunci cand am ajuns in Sarti și am descoperit că au și loc de joacă pentru copii. E de altfel singura tavernă de felul acesta pe care noi am găsit-o. Și, față de majoritatea tavernelor, au în fiecare zi o supă a zilei: supă de pui sau de pește.

Restaurantul Blue Senses e în zona nouă a stațiunii Sarti. Am mâncat un miel foarte bun acolo și zilnic au o ofertă a zilei – câte un fel de mâncare preparat special, care nu e în meniu- care merită încercat. De pe terasă se vede foarte frumos plaja și stațiunea Sarti.

Plaja Sarti vazuta de la Blue Senses — Sarti, vazut de la Blue Senses

Taverna Zorbas din Kalamitsi e o tavernă cochetă chiar pe plaja din Kalamitsi. Poți să mănânci stând cu picioarele în nisip și uitându-te la valuri. Peștele a fost bun și proaspăt și la același preț ca în Sarti. Și am descoperit un fel nou de mâncare: calamar umplut cu feta.

7 lucruri de făcut în Oradea și împrejurimi, împreună cu copiii

Sunt multe de spus despre Oradea și clădirile ei în stilul Art Nouveau. Și mai multe sunt de făcut când mergi pentru un weekend, ca adult fără griji. Dar acum vreau să vă povestesc despre câteva activități pe care noi le facem împreună cu fetele atunci când ajungem la Oradea.

1. Bălăceală la ștrand. Sunt multe variante în Oradea și Felix. Noi iarna mergem la Aquapark Nymphea în Oradea sau la Hotel Aquapark President în Băile Felix. La Nymphea cumpărăm bilete pe 3 ore. Și cei de la Hotel President au ceva similar și preferăm să intrăm așa pentru că fetele sunt încă mici și cam atât rezistă să se bălăcească într-un ștrand. Înăuntru este și o autoservire, așa că poți să stai și toată ziua. Iar vara noi preferăm să mergem la Hotel Perla, în stațiunea 1 Mai, mai ales după masă, pentru că e mai liber și intrăm și ieșim mai usor din ștrand, deși nu este dintre strandurile recent renovate din zonă. Hotelul Perla are 2 bazine mari afară și 1 înăuntru. Pentru copii este amenajat un bazin mic cu apă până la genunchi și cu un tobogan în mijloc.

2. Plimbare prin pădurea din Felix. Nouă ne place să ne plimbăm prin pădure în orice anotimp. De fapt, chiar preferăm să nu ne plimbăm vara, când sunt cei mai mulți țânțari. Toamna și iarna, când frunzele copacilor nu mai sunt așa dese, lumina e cea mai frumoasă. De obicei inventam tot felul de activități ca să fie fetele interesate de plimbare: culegem bețe sau flori, ascultăm păsările cum cântă. Ultima dată am descoperit pădurea după ploaie.

3. Biciclit prin Parcul Salca sau pe malul Crișului. Parcul Salca e un parc nou, cu alei lungi, unde copiii se pot plimba linistiti cu bicicleta. Noi încă nu am reusit să facem asta împreună, dar vă invit pe voi să încercați. În schimb, fetele preferă tiroliana și lacurile cu nuferi. Pe malul Crișului sunt multe spații de joacă pentru copii și de la unul la celălalt se poate merge cu bicicleta. Din nou, noi avem probleme cu bicicletele, pentru că amândouă vor să se dea cu aceeași bicicletă. Cea mică e prea mică pentru ea, nu ajunge încă la pedale. Dar asta nu o oprește să se așeze în fața bicicletei și să nu o lase nici pe cea mare să pedaleze.

4. Joacă în Orășelul Copiilor. Atunci când nu este foarte cald afară, Orășelul Copiilor e unul din locurile noastre preferate de joacă. Vara este deschis zilnic intre 8:00 si 22:00, iar iarna este închis lunea, iar în restul zilelor se închide la ora 20:00. Ce ne place? Sunt spații amenajate în funcție de vârstă și se pot juca și cei mai mari și cei mai mici. E curat și înăuntru și afară și putem merge aproape pe orice vreme. Înăuntru sunt și săli care se pot închiria pentru zile de naștere, acvarii cu pești, spații de joacă și grup sanitar curat, unde există și săpun și hârtie igienică.

5. Plimbare prin centru. Când nu avem altă idee, mergem și ne plimbăm pe Strada Republicii sau în Piața Unirii, care a fost de curând renovată. Pentru curioși, e deschis turnul primăriei, unde noi am urcat când fetele aveau 1 an și 3 ani jumătate. Sunt multe scări, cele sus sunt în spirală, prețul biletului este mic, iar priveliștea de sus merită văzută.

6. Vizită la Lacul cu Nuferi din Felix

Lacul nuferi e printre locurile preferate. Și acolo mergem tot în afara sezonului, când nu e așa aglomerat și nici așa cald. În lac, pe lângă nuferii înfloriți, sunt multe discuție țestoase. Fetelor le e drag să le urmărească mișcările.

7. Vizită la Kings Land, Ineu, la 15 km de Oradea. Am descoperit locul prima dată anul ăsta. Ce poți face acolo? Poți mânca, poți sta la soare pe malul lacului sau poți vedea animalele. Și, în cazul nostru, fetele au fost foarte încântate să hraneasca turma de căprițe. Iar pentru noi a fost fascinant să ne uităm o oră la fete cum se învârt în jurul țarcului, rup iarbă și o țin prin plasă ca să poată mânca iezii și caprele. Fiindcă era aprilie și restaurantul se deschide abia în mai, când e cald în fiecare zi și se poate mânca afară, meniul nu a fost cel mai variat și, din păcate, nicio variantă nu era prietenoasă pentru un copilaș sub 1 an. Dar, cel puțin pentru noi, distracția de la animale a meritat plimbarea pana acolo.