Doi copii și o mașină

Timișoara, Capitală culturală europeană

Anul trecut a fost un an mult așteptat în Timișoara. În 2021 ar fi fost al doilea oraș capitală europeană după Sibiu, care a avut acest titlu în 2007. Dar, în 2020, totul s-a blocat din cauza pandemiei. A fost nevoie de încă doi ani pentru ca orașul să poarte acest titlu. Doi ani în care unele din proiecte au progresat, deși cred puteau fi folosiți și mai bine de atât.

Cum în 2007, am fost prima dată la Sibiu, am rămas cu amintiri frumoase din vremea capitalei europene. Era și primul oraș din România în care vedeam centrul vechi restaurat. Eram chiar curioasă cum avea să arate Timișoara și mai ales, ce evenimente vor fi și câte din ele vor fi dedicate celor mai mici locuitori ai orașului.

În 2023, la Timișoara, au fost mult mai multe evenimente, expoziții, demonstrații decât am reușit noi să cuprindem. De unele am aflat prea târziu. A durat un timp până am construit un mecanism de a afla evenimentele viitoare. Din păcate, depinzând de cine le organiza, informația apărea într-o parte sau alta. La altele am amânat prea mult să merg și nu am mai ajuns. Cred că cel mai mult regret că nu am reușit să văd expoziția Victor Brauner de la Muzeul de artă al Banatului. La Plai am fost plecați din Timișoara și cred că am ratat una din cele mai reușite ediții. La unele pur și simplu am decis să nu merg, pentru că se suprapuneau cu altele.

Pentru că una din temele principale ale capitalei culturale a fost lumina, încă de la început, multe din evenimente au fost dedicate acesteia. Unele au fost afară – proiecții cu drone, instalații de lumini sau străzi luminate în întregime. Altele au fost înăuntru, oferind o lumină nouă unor spații vechi și de multe ori nefolosite.

Am încercat să mergem împreună cu fetele la cât mai multe evenimentele dedicate copiilor. O parte din ele , au fost afară, în piețele, parcurile sau străzile Timișoarei. A fost prima dată când am văzut spectacole de teatru stradal la noi în oraș. Păpușile gigantice le-au încântat de fiecare dată. Tot acum am cumpărat bilete și la primul nostru spectacol de teatru din Piața Libertății, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, o interpretare modernă a basmului lui Petre Ispirescu.

Deja este o tradiție ca periodic la Muzeul satului bănățean să fie organizate festivaluri care adună toata lumea din oraș. Plai cred că este cel mai cunoscut, dar nu e singurul. La fel, sunt organizate evenimente mai mici în parcurile din oraș. Noi am fost de exemplu la Street Delivery, unde copiii au fost îndemnați să descopere culturi sau mestesuguri noi.

Unul din locurile noastre preferate a fost schela cu plante din Piață Victoriei, unde am urcat de câte ori am avut ocazia. A oferit un punct unic de vedere asupra întregii piețe și chiar am urmărit de acolo un meci din campionatul european de volei pe plajă.

În timpul anului 2023 ne-am făcut un obicei să vizităm expozițiile muzeelor din Timișoara, obicei pe care l-am păstrat și anul acesta și care îmi doresc să continue și pe mai departe.

Castelul Huniade, casa Muzeului National al Banatului, este încă din păcate în reabilitare, dar pe perioada anului 2023 Sala de marmură a fost gazda mai multor expoziții temporare. Noi am văzut Arta epocii de ghiață, o expoziție de replici ale unor artefacte din neolitic, reproduse folosind materiale și tehnicile din vechime și Roșu, galben și albastru a Irinei Dragomir.

Expozitii de la Muzeul National al Banatului, din Sala de marmură

În bastionul Maria Theresia, la primul nivel, Muzeul National al Banatului a deschis expozitia permanenta Spatiile Oravitan, iar in mansarda am putut vizita pe rand, mai multe expozitii temporare despre istoria Timisoarei din vremea turcilor, colectii de harti sau de arta.

Pe lângă colecțiile permanente, pe care le-am vizitat de mai multe ori, la Muzeul de Artă din Timișoara au fost tot anul 2023 expoziții temporare deosebite. Am încercat să le vedem pe cele mai multe dintre ele. Deși eu nu am ajuns la expoziția Victor Brauner, fetele au fost cu școala, în cadrul Săptămânii Altfel. În vacanța de vară, pentru ca am avut mai mult timp liber, am fost să vedem Jocul cu hazardul, expozitia Romul Nutiu și cea a Culturii Cucuteni despre arta neolitică.

Expoziții temporare de la Muzeul de Artă din Timișoara

Expoziția care a fost, de departe, cea mai impresionantă, a fost, bineînțeles, cea a lui Constantin Brâncuși. A fost o ocazie unică de a vedea, într-un singur loc, sculpturile venite din mai multe colțuri ale lumii – cele de la începuturile cariere ilui au fost aduse din București și Craiova, cele de mai târziu, din Paris, Londra sau New York.

Doar pe perioada capitalei culturale au fost deschise spații noi care au găzduit expoziții inedite, de artă modernă, cele de la Cazarma U și cele de la Comânduirea Garnizoanei Timișoara. Și acum, când trec pe lângă ele și mă uit la spațiile abandonate, mi-aș dori să le văd din nou folosite pentru expoziții, așa cum au fost tot anul 2023.

Arta moderna la Comanduirea Garnizoanei Timisoara si la Cazarma U

Au fost unele spații deschise pentru expoziții și evenimente, cum ar fi Faber, Sinagoga din cetate sau Muzeul de apă, pe care le-am descoperit anul trecut. Și altele unde, spre rușinea mea, nu am ajuns. Și aici vorbesc în primul rând de Isho și de Kunsthalle Bega. Cum ziceam, toate informația nu am găsit-o în același loc, iar procesul a fost cam așa – trebuia să urmăresc pagina de FB a spațiului de care deja știam, să văd ce evenimente se organizează, iar dacă nu știam de el, să vad la ce evenimente participă prietenii mei, să găsesc paginile celor care le organizează și să le urmăresc la rândul lor. Și apoi să sper că algoritmul îmi va și arăta respectivele postări și evenimente viitoare. Voi aveți o strategie mai bună?

Și cum niciodată nu strică o plimbare în aer liber, străzile și piețele orașului au oferit ocazii noi de a-i descoperi istoria sau doar de a-i admira frumusețea. Tot mai multe clădiri din zona istorică au fațade noi, deși procesul este anevoios și va mai dura până când vor fi toate gata.

Plimbări pe străzile și piețele din Timișoara

Anul 2023 a fost un an interesant, un an în care am învățat și descoperit multe. Spre marea mea bucurie, evenimentele intersante au continuat și în 2024, și sper să fie la fel și în viitor. Capitală culturală, ai fost faină!

Târg de Crăciun în vestul țării

Anul acesta am fost la targurile de Craciun din Timisoara si Oradea si doar am trecut pe langa cel din Arad

Daca anii trecuți am fost să vizităm târgurile de Crăciun din alte țări, anul acesta am preferat să rămânem pe acasă. Planul meu era să ajungem la toate cele 3 târguri, la Timișoara, Arad și Oradea. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, la Arad nu am mai ajuns.

În Timișoara am ajuns la târg chiar din primele zile de la deschidere, care a fost în 26 Noiembrie, și ne-am plimbat prin toate piețele din centrul orașului. Am început cu Piața Unirii, care nu are decor de Crăciun aproape de loc. Am continuat cu celelalte piețe din zona istorică, unde atmosfera a fost mai de sărbătoare.

Târgul de Crăciun a fost amenajat ca în fiecare an în Piața Victoriei (sau Piața Operei pentru timișorenii mai vechi) și parțial în Piața Libertății. Pe lângă decorul de Crăciun, copiii au putut admira centrul orașului din roata panoramică și și-au putut lua dulcuri de la căsuțele de aici, iar părinții și nu numai au putut cumpără produse tradiționale de la producători locali. Piață a fost amenajata în parcarea din fata de la Modex.

În Piața Libertății au fost montate aranjamente drăguțe de Crăciun și un patinoar, care a rămas acolo și după terminarea târgului. Probabil se mai poate patina până la începutul lunii februarie.

Piața Sfântul Gheorghe a fost și ea împodobită, la fel și câteva din străzile pietonale – Str. Vasile Alecsandri, Str. Lucian Blaga și Str. Alba Iulia. Așa că mare parte din vechea cetate a Timișorii s-a pregătit de sărbătoare.

La Oradea am fost de Sfântul Andrei și 1 decembrie. Tot atunci a avut loc și deschiderea oficială a târgului și s-au aprins luminile. La fel ca la Timișoara, ne-am distrat cu roata panoramică, am admirat decorul de Crăciun și am cumpărat Kürtőskalács, și ăștia, la fel ca la Budapesta, originali din Transilvania.

Chiar înainte de sărbători s-a redeschis Podul Intelectualilor, și el împodobit de sărbătoare. Am fost și la Cetatea Oradea într-o seară, dar aici nu a fost niciun decor de Crăciun, poate similar cu Piață Unirii în Timișoara.

La Arad târgul de Crăciun a fost organizat în spatele teatrului iar din roata panoramică vedeai centru atunci când ajungeai în punctul maxim și te puteai uita peste teatru. Nu am reușit să ajungem, l-am văzut doar din drum. Poate reușim la anul, cine știe.

This image has an empty alt attribute; its file name is img_3069-1-928x1024.jpg — Roata panoramică din Arad

La anul, aș vrea să ajung la târgul de la Sibiu și poate la Cluj sau București. Voi la ce alte târguri de Crăciun din România ați mai fost? Care vi s-au părut cele mai interesante și unde v-ați mai întoarce?

1 Decembrie la Budapesta

Dacă anul trecut am fost la Alba Iulia cu ocazia Centenarului Încoronării, de zilele libere cu ocazia Sfanțului Andrei și a zilei Naționale, am dat o fugă până la Budapesta. Am fost inspirați și am pornit la drum în data de 29 noiembrie, la prânz, imediat după scoală. Timpul de așteptare în vamă a fost decent, nu ca în zilele următoare.

Ce am vrut să vedem? Târgul de Crăciun, și puțin din ce are orașul interesant de oferit. Fiind cu copii, am avut un plan cu mai multe idei înainte de a porni, dar cu convingerea că nu le vom putea vedea pe toate, unele fiind de rezervă în cazul în care vremea nu e cea mai bună.

Serile ni le-am petrecut în centrul orașului, plimbându-ne pe străduțe sau pe malul Dunării, admirând decorațiunile de Crăciun, cumpărând produse tradiționale.Întreg centrul era împodobit cu lumini și decorațiuni de Crăciun, iar o dată cu lăsarea serii era o bucurie să ne plimbăm. Și aici, ca și acasă, la mare căutare erau colacii secuiești, făcuți după rețeta din Ardeal (Erdely).

În timpul zilei însă, copiii trebuiau duși și distrați în alte părți. Pentru vreme frumoasă, chiar dacă era iarnă și destul de rece, grădinile zoologice sunt mereu o idee bună, iar cea din din Budapesta este impresionantă, și putem petrece și noi și copiii o zi întreagă în aer liber aici.

Gradina Zoologică se afla în zona centrală din Budapesta și am ajuns ușor acolo, cu un singur mijloc de transport de unde eram cazați. În zonă se mai pot vizita Muzeul de Arte Frumose, Piața Eroilor din Budapesta, Muzeul de Etnografie sau Castelul Vajdahunyad.

Dacă ești pasionat de știință, Csopa Science Center este locul perfect în care să mergi cu copiii. Majoritatea experimentelor sunt pentru copii destul de mici și pot fi înțelese și de cei care nu vorbesc limba maghiară. Domeniile pe care activitățile le acoperă sunt multe și variate – de la optică și acustică (ne-am jucat cu un “tun” cu sunet care făcea să se miște aerul până în cealata parte a camerei), la explicații despre legile lui Newton sau corpul nostru. Cu siguranță vizita de aici poate salva situația într-o zi cu vreme rea.

Ce își doresc copiii să devină când vor fi mari? La Minipolisz, lângă Muzeul Iluziilor, în proximitatea târgului de Crăciun, pot experimenta o parte din meseriile de care are nevoie un oraș așa de mare cum e Budapesta – pot fi polițiști sau pompieri, vatmani, frizeri sau bucătari, vânzători în diverse tipuri de magazine sau lucrători în turism, medici sau bancheri. Deși aveam inițial în plan o vizită la Bastionul Pescarilor, ploaia ne-a schimbat planurile și am petrecut o după masă aici.

Minipolisz e un loc potrivit și pentru copii mici, nu doar pentru cei mari. Și ca poveste extra, celei mari i s-a desprins talpa de la bocancii (noi). Clar un mini dezastru pentru ziua respectivă. Doar că oamenii drăguți de aici ne-au salvat și au lipit ei talpa pantofului (gratuit), iar noi ne-am putut petrece după masa așa cum era planificat.

De toamna până primăvara, pe Insula Margareta (Margit Sziget) se poate vizita Lumina Park. Anul trecut tema a fost o călătorie în jurul lumii, cu instalații de lumini reprezentând mai multe țări de pe toate cele 5 continente. Cum în decembrie se întunecă repede, am avut destul timp de vizitat, și probabil am fi stat și mai mult dacă nu ar fi început iar ploaia.

Cum ne-am deplasat prin oraș? Am venit cu mașina din România, și ne-am cazat undeva în centru, în apropierea târgului de Crăciun, și în același timp, foarte aproape de o stație de metrou, dar și de stații de tramvai și autobuz. Pentru locurile mai depărtate (la Zoo și pe insula Margit) am mers cu transportul în comun, dar în general am mers mai mult pe jos, în zona centrală a Budapestei.

Ca și concluzie, Budapesta e, să nu uităm, o capitală europeană, imposibil de cuprins în doar 3 zile. Ce a mai rămas pe lista noastră, unde nu am mai ajuns? În foarte multe din locuri, mai ales cele în aer liber, unde vremea de afară trebuie să fie ceva mai prietenoasă. Ne vom întoarce? Cu siguranță. Poate tot pentru târgul de Crăciun, poate și primăvara-vara, când ne putem bucura de alte experiențe.

Hoinari cu copii mici prin Sibiu

Sibiul e al doilea oraș pe care l-am adoptat, după Oradea, dar unde nu am stat mai mult de 2-3 zile legate. Deși vizitele au fost mereu scurte, încercăm de fiecare dată să descoperim și ceva nou.

L-am vizitat prima dată împreună doar noi doi, în 2007, când era Capitală Culturală Europeană și am mai fost la câteva nunți în zonă, la familia extinsă a soțului. Apoi, după 2017, bunica lui a revenit în oraș, după 60 de ani trăiți în Oradea. Deși a locuit în Sibiu doar pe perioada liceului, orașul i-a rămas un reper de “vremuri bune și liniștite” și acum trăiește în Sibiu deja de 5 ani și, cu puțin ajutor, se descurcă de una singura în viață de zi cu zi. Având un motiv în plus să mergem la Sibiu, profităm de ocazie și o scoatem pe bunica la plimbare prin oraș și prin împrejurimi.

Avem câteva locuri preferate, pe care l-am vizitat deja de mai multe ori:

Centrul Istoric din Sibiu despre care povestesc separat și pe care l-am vizitat de mai multe ori, a fost primul pe lista noastră, în 2007, atunci când Sibiul a fost Capitala Culturala Europeană. Aici am început să ne plimbăm după ce fetele au mai crescut și se pot bucura de istoria locului. Cât au fost mai mici am găsit alte activități, mai potrivite, zicem noi, pentru niște copii energici care nu stau o clipa locului.

Gradina Zoologică din Sibiu se află în apropierea Muzeului Satului, la ieșirea din Sibiu spre Păltiniș, parte a Dumbravei Sibiului. Am vizitat-o de mai multe ori, e un loc care le place fetelor, cu animale multe (peste 300 de animale din 74 de specii diferite), bine îngrijite și, în funcție de perioada anului sau chiar a zile, poți vedea cum activitatea lor se schimbă. Tot aici e amenajat un loc de joacă pentru copii deci nu am ratat tiroliana, am băut o cafea pe malul lacului sau am fost cu hidrobicicleta. Biletul de intrare în 2023 este 5 lei pentru copii și pensionari, 10 lei pentru adulți, iar închiriatul hidrobicicletei 40 lei / 30 de minute.

Muzeul Satului “Astra” este tot în Dumbrava Sibiului și, din punctul meu de vedere, este pe lista scurtă a locurilor ce trebuie vizitate în România. De ce? Pentru că este unul din cele mai mari muzee în aer liber din România, se întinde pe o suprafață de 96 de hectare, are 10 km de alei și peste 300 de clădiri. Muzeul spune povestea civilizației tradiționale înaintea industrializării, iar clădirile nu sunt doar locuințe. Multe din ele au fost folosite pentru ocupații și meșteșuguri tradiționale – olărit, morărit,, prelucrarea lemnului, a metalelor sau a textilelor, apicultură, vinicultură, pomicultură.

Am fost prima data aici doar noi doi, în 2007, când a avut loc un și târg al meșteșugurilor populare. Toți patru am făcut mai multe vizite, de fiecare dată descoperind casele din alta parte a țarii.

Pentru cei foarte mici, e o ocazie să se plimbe în natură

Cu trecerea anilor, fetele înțeleg tot mai multe și atunci și discuțiile noastre au evoluat. La ultima vizită am petrecut mai mult timp între casele albastre ale lipovenilor din Delta Dunării și am discutat despre pescuit, mori de apă și trestie și stuf (și despre alte materiale naturale folosite de oameni pentru a-și construi casele).

Parcul “Sub Arini”, pe care o vreme am înțeles că îl cheamă “submarin” e unul din cele mai vechi parcuri din România, are o suprafață de 22 de ha, cresc 68 de specii lemnoase, din care 38 autohtone și este o oază de liniște și verde în mijlocul orașului. Ce facem aici? În mijloc este un loc de joaca pentru copii, pe unele alei se poate circula cu bicicleta, deși noi nu am făcut asta, și în rest parcul e de fapt un fel de pădure, fetelor le place să se joace lângă pârâu, sau pur și simplu să hoinărească și să inventeze jocuri cu frunze, ghinde și bețe.

În 2018 am nimerit întâmplător la Festivalul Luminii, un eveniment organizat de cercetași, și la care aș fi vrut să mai mergem, dar care după pandemie nu a mai fost organizat.

Noi abia așteptam să revenim și să mai descoperim alte locuri. Voi? Care este locul preferat din Sibiu și ce v-ar placea să vedeți după ce ați citit articolul?

Tabăra de schi de la Kopaonik

Dacă a început scoală și s-a terminat vacanța și concediul de vară, încep să mă pregătesc de următorul – iarna la schi. Și anul acesta, la fel ca anul trecut am vrea să găsim o tabără de schi pentru copii, în care să putem merge și noi, părinții și, în timp ce copiii sunt cu monitorii, noi să schiem liniștiți.

Anul trecut am fost cu echipa de la Sport Record la Kopaonik, în Serbia. E una din variantele cele mai apropiate de Timișoara și noi doi am mai fost, când eram tineri și neliniștiți, așa că știam deja cât de cât locul. Rezervarea am făcut-o din toamnă, pentru săptămână imediat după Revelion, din 2 până în 8 Ianuarie, cu 5 zile de schi și 2 de drum. Surpriza am avut-o la sfârșitul lui Decembrie, când tabăra a fost anulată. La Kopaonik nu ninsese de loc și nu se putea schia. Fară costuri mari, perioada a fost mutată pentru 22-28 Ianuarie, când chiar am prins o iarnă adevărată.

Grupa de schi cu care ne-am întâlnit pe pârtie

Copiii petreceau întreaga zi pe pârtie, cu antrenorii, împărțiți în grupe de vârstă și experiență, așa că fetele nu au schiat împreună. Grupele se adunau și plecau de la hotel, în jur de 10 și jumătate dimineața, schiau toată ziua, și ne reîntâlneam la hotel în jur de ora 4 după masa. De prânz se opreau la cabanele din Kopaonik și mâncau o gustare. Pentru că a fost foarte frig și ceata, bătea vântul și câteodată ningea, făceau și pauze intermediare de ceai cald. Și cei mici au primit de la antrenori încălzitoare în mănuși și clăpari. În ultima zi toate grupele au reușit să coboare pe una din pârtiile negre, un progres clar la ambele fete după 5 zile de schi.

Pârtiile pe unde am schiat, cu vizibilitate mică, vânt și ceață

În timp ce copiii învățau împreună cu monitorii, noi am profitat și, după 9 ani, am reușit să schiem împreună. Prețurile pentru ski-pass sunt aici. Pentru că era ceață și nu vedeam cum arată pârtia și nici încotro ne îndreptăm, am preferat să alegem pârtiile mai ușoare și le-am evitat pe cele negre. Din cele 5 zile de schi, într-o singură zi a fost cerul suficient de senin și am reușit să vedem toată valea. Tot din cauza asta, nici cu copiii nu ne-am întâlnit decât ocazional, deși ar fi putut schia chiar pe pârtia de lângă.

Hotelul unde am stat nu este în Kopaonik, ci în Brzeće, la baza muntelui, la câteva sute de metri de telecabina care ne ducea în vârf. Până acolo aveam trasportul asigurat cu microbuze, care ne luau dimineața între 10 și 11 și ne așteptau seara la coborâre între 16 și 17. Un drum dus-întors costă 250 de dinari, aproximativ 11 lei .

Mâncarea la hotel și în stațiune e bună, porțiile sunt mari și recunosc că de mult nu am mâncat atâta carne. La hotel mâncam zilnic micul dejun și cina. Tot aici copiii petreceau timp afară, cât mai era lumină, sau înăuntru, în spațiile de joacă, atunci când era deja întuneric. Oamenii sunt simpatici în general și bucurosti că vin turiștii în zonă. Doar că nu toți vorbesc engleză și de multe ori ne-am descurcat mai bine în germană, și câte o dată prin semne.

Drumul din Timișoara până în Kopaonik durează aproximativ 6 ore, depinzând și de timpul de trecere a frontierei și controlul actelor. Parțial îl știm din vacanțele în Grecia. Primele 2 ore, până la Smederevo, trecem prin sate și e destul de lent. Apoi urcăm pe autostradă de pe care ieșim în apropiere de Kopaonik. În partea asta chiar lucrează la modernizarea și extinderea autostrăzii.

Pentru noi, Kopaonik a fost o experiență plăcută, la fel și colaboarea cu cei de la Sport Record. Probabil vor mai urma și alte ierni în care poate avem mai mult noroc și reușim chiar să și vedem locurile prin care schiem. Voi unde mergeți să schiați împreună cu copiii?

Aventură la Disneyland Paris

Nu știu câți dintre copii visează să ajungă la Disneyland, probabil că mulți. Eu cu siguranță mi-am dorit asta de când, la începutul anilor ‘90 au apărut albumele cu personaje și cărțile broșuri cu fiecare poveste. De ce am mers acum? Păi deja cea mică s-a făcut deja destul de mare ca să putem intra la majoritatea atracțiilor din parc. Dar cred că adevărul e că eu mi-am dorit cel mai mult să ajung aici.

Am luat bilete pentru trei zile pentru ambele parcuri, Disneyland Park și Walt Disney Studios Park, și nu ne-am propus să vizităm Parisul de data asta. Deși în oraș nu am fost niciodată și a fost prima oară când am ajuns în Franța, a trebuit să las ceva de la mine. Excursia cu copiii nu a fost ușoară, așa că plimbările lungi prin Paris vor trebui să mai aștepte.

Cum a fost? Chiar mai bine decât m-am așteptat. Au fost 5 zile foarte intense, 2 pe drum și 3 în parcuri. În prima zi la Disneyland am încercat să ne familiarizăm puțin cu parcul. Am fost mirați și impresionați de câtă lume așteaptă să intre în parc și de șirurile de oameni de la fiecare din atracții.

Parcul are patru zone – Fantasyland, unde sunt prințesele, Discoveryland, unde e zona StarWars, Adventureland, unde sunt pirații din Caraibe, casa lui Robinson Crusoe și Indian Jones și Frontierland care e imaginat că o zonă din Vestul Sălbatic.

Am stat și noi la cele unde timpul de așteptare nu era așa de mare, undeva maxim 30 de minute, pentru că nimeni nu avea răbdare de mai mult. Dar în general am făcut multe din activitățile unde se intră fără să așteptăm pentru că nu presupuneau instalații speciale – labirintul lui Alice, castelul Frumoasei Adormite, casa lui Robinson Crusoe, bazarul din Agrabah sau casele coloniștilor din Frontierland. Preferatele primei zile au fost Pirații din Caraibe și Star Wars Hyperspace Mountain.

În a doua zi ne-am orientat mai bine. Am venit cu planul de acasă la care din ride-uri să mergem si am repetat cele doua ture preferate din prima zi. Ne-a plăcut mult cel de la Peter Pan, iar despre Big Thunder Mountain povestim și acum. Am reușit să ajungem aproape peste tot unde ne-am propus, dar am petrecut destul de mult timp la cozi, cel mai mult la Phantom Manor.

Ultima zi am început-o la Walt Disney Studios, unde sunt câteva ride-uri interesante. Cel mai mult ne-a plăcut Ratatouille, un ride 4D, unde am alergat împreună cu Remi printre rafturile din cămară, în timp ce eram urmăriți de personalul restaurantului. În al doilea parc sunt mai multe ride-uri pentru copii mai mari și nu am mai mers la ele. Așa că pe la prânz ne-am întors în Disneyland Park să vedem și ce a mai rămas de zilele trecute. Am ajuns și la gară de unde am luat trenul ce înconjoară parcul și are stații la fiecare din cele 4 zone. A fost interesant, ne-a și prins ploaia de câteva ori, dar sunt multe variante de distracții înăuntru, așa că nu e musai o problemă asta.

Wald Disney Studios și Disneyland Park, ziua 3

Nu am reușit să ajungem de loc la Prințese, acolo coada era constant între 2 și 3 ore. Am urmărit timp de 2 zile cum sunt timpii de așteptare. În ultima zi aș fi vrut să ajungem la broscuțele din Finding Nemo. Și acolo, timpul de așteptare era intre 60 și 90 de minute, așa că nu ne-am mai dus. Nu am stat nici la rând să ne facem fotografii cu personaje, cozile erau și acolo destul de lungi. În schimb, de 2 ori pe zi, toate personajele Disney ieșeau pe strada principală, în care alegorice, și salutau vizitatorii.

Harta DisneyLand Park, cu timpii de așteptare

Au fost trei zile foarte intense, cu mers mult, cozi mai lungi sau mai scurte, dar în primul rând cu multă, multă distracție. Pentru asta, planificarea a început din Ianuarie, când am și luat biletele de avion. Primul pas a fost să găsim perioada în care copiii sunt în vacanță și adulții pot să își ia concediu. Noi am decis să mergem în vacanța de primăvară, chiar înainte de Paști. Avantajele perioadei au fost vremea bună, vacanța copiilor și faptul că era la un interval bun de celelate concedii ale noastre. Dezavantajele au fost că ne-am suprapus cu vacanța din anumite zone din Franța și Germania și că biletele au avut tariful maxim.

Categorii de bilete pentru ambele parcuri. Toate vacanțele școlare au tariful maxim

Drumul. Din Timișoara sunt trei variante de a ajunge la Paris. Cea mai lungă, dar probabil cea cu prețul cel mai bun e cu mașina, cu o noapte de oprire în Germania. Din păcate și cea care consumă 4 zile doar cu drumul. A doua variantă, cea mai rapidă, e cea cu WizzAir, dar care nouă nu ni s-a potrivit de loc, plecările erau în ambele cazuri la ora 6 dimineața, marți și sâmbătă (deci am fi ajuns înapoi chiar cu o zi înainte de Paști) iar prețul în Ianuarie era de mare, chiar mai mare decât zborurile de linie. Până la urmă noi am zburat cu Lufthansa, cu bilete Economy Light (fară bagaj la cală, doar cu carry on), cu escală la Munchen. Drumul a durat mai mult, dar avionul a fost liber, mai ales la dus, biletele, deși erau fară posibilitatea de a alege locul, le-am primit unii lângă alții, și am plecat la prânz, și la dus și la întors. De pe aeroportul Orly se poate lua autobuzul direct către DisneyLand, dar, pentru că eram 7 persoane, am preferat să planificăm transfer cu un microbuz direct la hotel.

Cazarea. Ca experiență, cea mai faină este la hotelurile Disney chiar de lângă parc. Se pot cumpără și pachete pentru hotel și parcuri de aici. Dacă ești cazat aici, poți intra cu jumătate de oră mai repede în parc, iar camerele au tematică Disney, în funcție de hotelul ales. Micul dejun se plătește extra. Pachetele cu cazare însă includ doar zilele când vizitezi parcul, de exemplu 3 zile de parc + 2 nopți de cazare, iar asta însemnă că pentru prima și ultima noapte trebuia să ne mutăm în alt loc. Destul de complicat totuși.

Cealaltă variantă sunt hotelurile partenere din apropiere. Le-am putut rezerva de pe Booking, exact pentru câte nopți am avut nevoie. Micul dejun era inclus. Aveau autobuz care ne ducea și aducea de la parc. Dimineața, la dus, autobuzele erau ok. La întors, din cauza mulțimii de oameni, era o înghesuială de nedescris, și o dată chiar nu am reușit să urcăm și a trebuit să îl așteptăm pe următorul.

Daca planifici o vizită în Paris și iți cauți cazarea acolo, poți ajunge la Disney cu metroul, desi nu știu exact cât costa biletele și dacă ar reprezintă o economie sau nu.

Mâncarea. Micul dejun îl luam la hotel. În parcuri se poate intra cu mâncare, deci poți să mergi cu sandwich-uri sau ronțăieli. Sunt și restaurante All-You-Can-Eat, tot cu tematică, de exemplu Bistro Chez Remi sau Fast Foods. Cina o luam la hotel, după ce ne odihneam puțin. Și în parcuri și la hotel tot ce cumperi este destul de scump, chiar mai scump decât în aeroport, și asta nu e chiar puțin.

Asta a fost experiența noastră la Disney. Am avut noroc de vreme bună și am văzut aproape tot ce ne-am propus. Ne-am întors de acolo cu multe amintiri, împărțite cu prietenele fetelor. Și pentru că a fost lume multă, nu ne-am întors cu mana goală, ci cu Covid și apoi cu varicelă cu care ne-am întins până la jumătatea lui iunie. Așa că e cu siguranță o excursie despre care vom mai povesti mult timp de acum înainte.

Drumeții în Alpii Sloveni – partea 2, Lacul Bled

După o zi petrecută pe Valea Savinjei, pe care am găsit-o destul de pustie și afectată de inundații, am pornit spre Bled. Mă aștepta o nouă surpriză. Părea că toată lumea a pornit o dată cu noi în aceeași direcție. Pe cât de liber a fost în prima zi, pe atât de aglomerate au fost următoarele zile în Slovenia.

Deși planul inițial a fost să luăm prânzul în Bled, să mergem să ne cazăm în apropiere și apoi să revenim la lac pentru plimbarea de după-masă, o dată ce am reușit să găsim loc de parcare în apropierea lacului ne-am hotărât să nu mai plecăm decât o data cu lăsarea serii. Plimbarea în jurul lacului a durat cam 2 ore, și am descoperit locurile în care se poate face baie, cu planuri să revenim a doua zi acolo.

Pentru ziua următoare aveam planificat încă de acasă o tură pe Cheile Vintgar, un râu de munte cu apă albastră, care se strecoară printre stănci și formează cascade din loc în loc. Din prezentare mi s-a părut un fel de Plitvice, dar mai micuț. Biletele le-am cumpărat în avans, de pe site, și tot atunci am ales ora la care vom intra în parc. Am avut un interval de 20 de minute în care puteam ajunge la intrare. Pentru că a fost nevoie să alimentăm mașina, drumul a fost aglomerat și locul de parcare a fost destul de departe am reușit să ajungem fix doar cu câteva minute înainte de sfârșitul intervalului, cu puține emoții chiar.

Drumul prin chei a durat cam 30 de minute, cărarea fiind construită din lemn, pe marginea stâncilor, cred că modul cel mai potrivit de a descoperi locul. Atmosfera a fost răcoroasă, din când în când ajungeau și la noi stropii fini de apă ai cascadelor.

După plimbarea pe chei, drumul ne întoarce prin pădure înapoi la parcare, o ocazie pentru copii să se încurajeze unii pe ceilalți, sau să facă concurs până la bradul cel mare. Și pentru părinți e o ocazie de relaxare și de a privi peisajele Alpilor Sloveni.

După-masă, așa cum am promis, ne-am dus să face baie în lacul Bled. Am parcat la Camping (cu 6 euro o oră – da, e o mare problemă parcarea în zonă și nici nu am remarcat variate bune fără mașină) și chiar când au intrat fetele în lac a început ploaia. A doua baie în ploaie în doar 2 zile.

Iar în încheierea zilei am fost să ne plimbăm pe malul lacului Bohinj, la câțiva kilometri de Bled. Și acum mi-e greu să mă hotărăsc care din cele două lacuri e mai frumos, așa că vă las pe voi să decideți.

Și aici am găsit o cazare inedită, cu gazdă prietenoasă, o casă în care am încăput două familii, cu loc de joacă afară, grădină de legume, hamac și terasă de unde se vedeau Alpii.

Pentru ultima dimineață în Slovenia ne-am fi dorit să facem o plimbare cu barca pe lacul Bled, dar nu am mai ajuns. O lăsăm pe data viitoare, pentru că ne-a plăcut mult zona și sper să fie o dată viitoare când vom reveni.

Drumeții în Alpii Sloveni – partea 1, Valea Savinjei

Când nu mergem la mare, mergem la munte. De cele mai multe ori am fost în Carpatii noștri. Mai rar, la schi, în Alpii austrieci sau elvețieni. Anul ăsta, cu turele de varicelă ale fetelor, nu am putut merge aproape niciunde. Așa că ne-am hotărât să lipim de concediul planificat la mare, de câteva zile la munte în drumul nostru. Și cum am mers la mare în Italia, drumul ne-a dus pentru trei zile în Alpii sloveni.

Planul de acasă era să vizităm Valea Savinjei, cu punctul culminant Valea Logar, pentru o zi și încă două zile să stam în apropierea Lacului Bled și să facem drumeții acolo. Doar că planurile nu se potrivesc tot timpul cu realitatea. Cu 10 zile înainte de plecare, ca urmare a furtunilor și ploilor, Slovenia se confrunta cu cele mai mari inundații pe care le-a înregistrat țara vreodată. Noi ne-am petrecut ultimele zile citind știri, făcând calcule. Înainte să plecăm, părea că putem ajunge în locurile unde aveam rezervata cazarea, dar nu eram 100% siguri de ce ne așteaptă. Singura problemă pe care o prevedeam, drumul până pe Valea Logar să nu fie deschis. Dar speram să reușească să îl repare până la sosirea noastră în zonă.

Prima oprire a fost la Mozirje, aflată deja pe Valea Savinjei. După ce am ieșit de pe autostradă, drumul merge de-a lungul răului și urmările inundațiilor erau vizibile: copaci smulși și adunați, maluri surpate, inclusiv una din bezile de circulație, într-un loc. Din păcate zona a fost afectată de inundații, multe locuri erau închise, de exemplu restaurantele aflate chiar în vale, iar numărul turiștilor a fost redus cu mult, chiar dacă eram la mijloc de august.

Odată ajunși la cazare, ne-au confirmat ce bănuiam deja. Nu se poate ajunge până unde ne propusesem. Tot ei ne-au recomandat alte variante, Lacul Velenje și o urcare în Alpi cu telecabina la Golte.

Lacul Velenje e un lac artificial, creat că rezultat am extracției lignitului în zonă. În jurul lacului sunt amenajate piste de biciclete și alei pentru pietoni, și pe una din părți chiar o plajă cu pietriș, șezlonguri și umbrele. Un loc drăguț, unde a meritat să ne petrecem o după-masă. Regretul copiilor? Noi nu aveam la noi costumele de baie, așa că nu ne-am putut bălăci în lac.

Cu telecabina de la Golte urci în inima Alpilor. Iarna, sus sunt amenajate pârtiile de schi (aproximativ 12 km). Vara, sunt amenajate 4 trasee circulare, marcate cu culori diferite, si care au nume de animale – traseul iepurelui (galben), al ursului (rosu), al cerbului (verde) si al cocosului de munte (albastru). Traseele pleaca de la Hotel Golte, chiar locul unde ne-a lasat telecabina si ne asteptam sa fie trasee usoare, pe care sa le putem face impreuna cu copiii, cu o durata de 2-3 ore si o diferenta de nivel de 400 de metri.

Ce am găsit… cum iarna aici se schiază, în această vară erau în plin proces de a adăuga un nou telescaun și urcarea era lărgită pentru a permite mașinilor să urce, dar și mult mai abruptă decât ne așteptam. Deși în permanență se vedeau pe margini marcajele, impresia mea era că nu suntem chiar pe traseu, mai ales că am găsit un indicator dincolo de gardul care delimita pășunea vacilor. Când drumul a început să coboare abrupt, nefiind siguri că putem reveni prin altă parte la telecabină, am decis să ne întoarcem. Chiar dacă drumeția nu a fost de loc cum ne așteptam, ne-am petrecut cele 2 ore pe munte, am văzut câteva priveliști de vis, un lac interesant și nelipsitele văcuțe din Alpi.

Pentru că ne-a plăcut așa de mult cazarea de aici, vă las câteva impresii. Noi am stat într-un apartament pentru o familie cu 2 copii, cu doua camere, cu living și bucătărie utilată cu de toate. Foarte potrivit și pentru o vacanță de schi iarna. Tema locației erau albinele. Apartamentele au nume de flori și decorul din ele este conform cu numele ales (lalele în cazul nostru). Piscina amenajată în aer liber e altfel decât una clasică – cred că e captat un pârâu din zonă, dar apa nu e foarte rece (24 de grade a avut), nu este tratată cu nimic și se pot vedea mici plante crescând pe margini, fundul piscinei este format din pietriș.

Pe lângă apartamente, se poate locui și în câțiva faguri (căsuțe individuale), care la fel, pot găzdui 4 persoane. Mi-a părut rău că am descoperit cazarea asta inedită abia când am ajuns acolo, dar poate că într-o dată viitoare vom avea ocazia să stam și acolo, mai ales că au rămas destule lucruri de explorat în zonă.

Pentru o primă zi în Slovenia, am descoperit o țară interesantă, cu multe locuri frumoase și potențial de vacanțe sportive și în aer liber. Următoarele două zile le-am petrecut la lacul Bled și au fost la fel de încărcate și cu multe locuri frumoase de văzut.

5 lucruri de luat în considerare când mergi la mare cu copiii

De când avem copiii, încercăm în fiecare an să facem o cură de 10 zile la mare pentru că am observat că trecem și peste iarnă mai ușor. Și e una din activitățile pe care fetele o iubesc și abia așteaptă vacanța pentru asta. Într-un singur an nu am mers pentru că cea mică era prea mică (3 luni) și ne adaptam încă la viață în 4, abia mă descurcam acasă, și nu m-am simțit eu în stare să călătoresc.

Apoi a venit 2020 și am mai sărit o vară la mare. Iar de atunci încercăm să ne luăm revanșa. Și în 2021 și în 2022 am reușit să mergem de 2 ori, la început și la sfârșit de vară, având mai mult de 15 de zile petrecute la malul mării.

1. Cum e plaja în stațiunea aleasă.

Cred că e pe primul loc ca și importanță atunci când ne hotăram ce stațiune/hotel vom alege. Plaja trebuie să aibă nisip fin sau eventual pietricele mărunte, intrare lină în apă și să nu fie curenți prea puternici. În general ne uităm și care sunt plajele care au primit calificativul “Blue Flag”, acordat de Fundația Mondială de Educație pentru Mediu, desi nu e un criteriu eliminatoriu. Aceste plaje sunt curate și există salvamari pregătiți să intervină în situații de risc.

2. Cât de departe e cazarea de plajă.

Pentru că cele mai multe dimineți le petrecem pe plaja cea mai apropiată, încercăm ca drumul până acolo să fie cât mai scurt și sigur pentru copii. Dacă nu găsim apartamentul căutat chiar în primul rând de vile și pensiuni de la malul mării, atunci încercăm să fie măcar în al doilea și să nu avem trepte de coborât de pe faleză până la plajă. Pentru noi aceasta alegere a scăzut mult stresul și frustrarea deplasării până acolo, cu multe bagaje după noi, pentru că suntem însoțiți de o mare varietate de animale gonflabile pe lângă bagajele de plajă obișnuite.

3. Ce fel de cazare găsiți și vi se potrivește.

Noi am încercat mai multe variante și mie personal cel mai mult îmi place să stau în apartamente închiriate, care au bucătărie și loc de luat masa proprii. De multe ori am găsit variante cu terase drăguțe unde puteam lua micul dejun sau o gustare după masă. Am avut vacanțe așa de când copiii au avut 1 an. Genul acesta de cazare se potrivește când iți organizezi concediul pe cont propriu și nu printr-o agenție de turism.

O altă variantă pe care am încercat-o o singură dată, în 2021 și pentru care ne-am hotărât și anul acesta e cea de Tiny House – căsuțe (container) într-un camping pe malul mării. Prima dată am fost pe brațul Sithonia, în Grecia, la Camping Armenistis, în timpul pandemiei. Ni s-a părut foarte relaxant. Fetele stăteau de dimineața până seara afară, alergau pe plajă și înotau în apă. Seara luam cina la restaurantul lor, pe malul mării, iar jocul continua și acolo.

Cred că una din cele mai populare opțiuni e aceea de a merge la un hotel, cu minim o masă inclusă. Din căutările noastre, cel mai bine ni s-a potrivit varianta cu demipensiune – micul dejun și cina fiind la hotel, iar prânzul în apropierea plajei unde mergem în ziua respectivă. Dintre toate, pentru mine e varianta cea mai stresantă pentru că ajungem să avem în permanență un program, cu oră de trezire să ajungem la masă sau un program extra seară, foarte apropiat de situația din timpul școlii.

Hotel în Creta, și vremea nu tocmai cum ne-am fi dorit

4. Cum ajungeți până în stațiune și cat durează drumul

Variantele noastre de călătorie sunt fie cu mașina, fie cu avionul. Pentru că ne-am dorit vacanțe mai lungi de 7 zile la malul marii, cea mai frecventă alegere a fost să plecăm cu mașina din Timișoara. Și până acum, de cele mai multe ori am ales Grecia. Pot zice că, de când avem copiii, nici nu am fost la altă mare decât Egee și Ionică.

La început am vizitat câteva insule grecești, dar au un mare inconvenient din punctul meu de vedere. Depinzi de orarul de funcționare a ferry-ului, nu poți pleca cu noaptea în cap de pe insulă, iar timpul petrecut pe ferry se adaugă la timpul total al călătoriei, care e și așa obositoare.

Am încercat să găsim și variante de a călători cu avionul, dar din păcate din Timișoara nu există prea multe opțiuni în afară de chartere pentru 7 zile. Există și posibilitatea de a alege o excursie cu zbor din București sau Budapesta, dar drumul total pentru a ajunge acolo se apropie de cel pe care îl facem cu mașina pentru multe din destinațiile din Europa Centrala și de Est.

5. Ce alte locuri putem vizita și ce activități mai pot avea copiii.

Cred că în primul rând ne interesează alte plaje unde putem merge cu copiii. Dacă dimineața stăm pe plaja din apropiere, de obicei după prânz ne urcăm în mașină și plecam să descoperim alte plaje. Insulele grecești sunt potrivite pentru acest tip de experiență.

Atunci când au mai crescut fetele, aș putea spune în ultimii 2-3 ani, am adăugat pe lista noastră de atracții și parcurile acvatice. Daca în apropiere este un asemenea parc, cu siguranță îl vom vizita într-una din zilele de vacanță.

După câteva experiențe cu vremea nu tocmai potrivită pentru plajă, a mai apărut o întrebare – ce facem când plouă sau când e marea prea agitată? Aici sunt incluse, un funcție de cât de urât e afară, acvarii, grădini zoologice, cetăți și orașe vechi, ture cu bicicleta sau pur și simplu joacă pe plajă fară să intrăm în mare.

Cretaquarium, unde am descoperit animalele din Marea Mediterana

Aceasta e lista noastră atunci când decidem unde ne vom petrece următoarea vacanță. A voastră care e?

Sejur în Creta

Pentru că se apropie cu pași repezi vacanța de vară, ne gândim cu dor la mare. Anul trecut am deschis repede sezonul de plajă și am plecat imediat cum s-a încheiat școala spre Creta cea însorită.

Deși în ultima vreme am călătorit în Grecia cu mașina, de data asta un avion al Ski Express ne-a dus la destinație, aeroportul Heraklion din Creta. Zborul a durat 1 oră și 40 de minute, dar de la plecarea de acasă până când am ajuns în camera de hotel au fost mai mult de 7 ore, mai ales că am avut întârziere de o oră la check-în. Iar întoarcerea a fost și mai obositoare, pentru că avionul decola la ora 7 dimineața, iar de la hotel a trebuit să plecam la ora 4, oră dificilă pentru copii. Un avantaj mare al Greciei este că totuși e pe același fus orar ca România și face adaptarea mult mai ușoară.

Hotelul Albatros din Limenas Hersonissos are 5* (4* la TUI) și este la 100 de metri de mare, dar plaja are multe pietre și nisip nu prea fin. Plaja îngustă și stâncoasă are și câteva avantaje, restaurantele pot avea terasa desupra mării, iar seara, promenada arată spectaculos. Hotelul are mai mai multe piscine unde poți sta în locul mării, deși noi preferăm apa sărată și mai puțin genul acesta de bălăceală când mergem în vacanță cu copiii. Mâncarea a fost bună și variată, atât la micul dejun cât, iar la cină și în câteva ocazii am hotărât să mâncam și de prânz acolo. Personalul a fost amabil, camera mereu curată, și destul de spațioasă pentru 4 persoane. Un mare punct în plus pentru mine a fost că mi-au trimis acasă sandalele pe care le uitasem în cameră la plecare.

Două căprioare adormite la plecarea spre aeroport.

Totuși, după primele 2 zile în care am fost la plajă în apropierea hotelului, am hotărât să închiriem o mașînă și să vedem ce alte plaje găsim în apropiere. Este unul din obiceiurile noastre când mergem în vacanță, mai ales în insulele grecești – să descoperim plajele de acolo.

Una din cele mai apropiate plaje a fost Paralia Stalida, la doar 20 de minute de mers cu mașînă de la hotel. E o plaja cu nisip fin, potrivită pentru copii. Când am fost noi, a fost și destul de liberă. Iar în zona sunt mai multe taverne unde de poate manca de prânz și baruri pe plajă pentru un frape grecesc sau un fresh de portocale.

În Agios Nikolaos am făcut o oprire pentru masa de prânz și o înghețată delicioasă după. Stațiunea este diferită de celelalte pe care le-am văzut în Creta. E cocoțată mai pe munte, mai elegantă și mai modernă. Tavernele sunt aici înlocuite de restaurante cu vedere asupra golfului. Străzile sunt rustice și cochete, dar e o adevărată provocare să găsești un loc de parcare.

Ceva mai departe de hotel, după ce am fost în Agios Nikolaos, am găsit o altă plajă ce apare în recomandările turiștilor. Paralia Voulisma este îngustă, iar șezlongurile, desi o parte din ele ajung în apă, au fost cele mai scumpe pe care le-am găsit pe insulă. Dar nisipul e fin, și marea are destule valuri care fac distracția mai interesanta aici. Fetele au încercă să facă surf, și cea mare a și reușit de câteva ori să se ridice pe un val.

O altă plajă, de data asta mai aproape de Heraklion, și al cărei nume nu mi-l amintesc, a fost destinația noastră pentru o după masă. Plaja e mai sălbatică, dar nisipul e fin și marea albastră. Copiii s-au distrat, ce mai!

Insulele grecești sunt muntoase, iar satele lor tradiționale sunt, în general, ridicate sus pe munte. Doar stațiunile noi sau porturile insulei se află jos, la malul mării. Și în aceste sate de pe munte găsim de obicei taverne tradiționale sau livezi de măslini. Pentru noi a devenit un obicei să căutăm astfel de locuri, mai puțin turistice și mai aproape de viață elenă de zi cu zi.

De obicei, prânzul îl luăm pe malul mării, la o tavernă unde mâncăm pește sau fructe de mare. Dar am descoperit că puțin mai sus pe munte sunt sate cu taverne care au mâncare tradițională grecească. La taverna Harakas au o variantă de meniu pentru grupuri, în care am primit la masă mai multe feluri de mâncare, 7 din ele cu carne, pe care le-am putut împarți intre noi. De asemenea, au meniuri pentru copii. Iar la sfârșit, desertul a fost din partea casei.

Într-o zi ploioasă sau dimpotrivă, una prea caldă, în care la prânz trebuie să fugi de căldură prea mare, poți pune pe listă și CretAQUARIUM. Copiii, curioși să descopere animalele marii, vor fi încântați de experiență și vor învață mai multe despre animalele care trăiesc în Marea Mediterană. Mie mi-a atras atenția secțiunea ecologică și de protecție a mediului, unde copiii învață despre influența pe care o avem asupra ecosistemului și cât de tare afectează gunoaiele viață din adâncul marii.

Nu în ultimul rând, pentru o zi cu mai multă distracție și adrenalină, un aqua park merge ca uns. Am găsit unul în apropiere, la 23 minute de mers cu mașină de la hotel. Water City a fost o surpriza plăcuta pentru mine, pentru că în general nu sunt foarte încântată de genul acesta de parcuri – tobogane de dificultăți diferite, și pentru cei curajoși, și pentru cei mai puțin, salvamari prezenți, zone de relaxare și de luat masa.

Creta este totuși o insulă mult prea mare pentru a fi descoperită doar în 7 zile. Drumul de la Heraklion la Agios Nikolaos durează 1 oră, iar de la Heraklion la Chania 2 ore și 17 minute (fără trafic, zice Google). Noi nu am ajuns de loc în Heraklion sau Cnossos, probabil și pentru că sunt locuri care mai pot aștepta pentru o vizita următoare, când copiii vor fi mai mari de 8 și 6 ani.

Iar pentru vizite în partea de vest a insulei, există sejururi cu zboruri pe aeroportul Chania. Din ce am auzit noi, aceasta zonă are plaje mai frumoase deca partea de nord-est unde am fost noi. Așa că o următoare vizită în Creta va fi aici.