Doi copii și o mașină

Weekend în Serbia, la Bečej

Ne-am hotărât joi, așa destul de spontan, să mergem peste weekend la Bečej, să o susținem pe cea mare că avea mai multe meciuri de baschet. Echipa de acolo este destul de bună și ne-am dorit să fim suporterii ei.

Orașul are aproximativ 22-23.000 de locuitori și este la aproximativ 2 ore de mers cu mașina de Timișoara. Nu am plecat cu prea multe așteptări, deși ne rezervasem o cameră/apartament într-o pensiune pe malul Tisei. Se anunța un weekend rece, cu ploaie, într-un orășel necunoscut. Am mers cu entuziasmul cu care am fost să susținem fetele și la alte evenimente, din Buziaș, Sântana sau Jimbolia. Mi-am luat cu mine echipamentul de alergat, deși eram cam sceptică în privința folosirii lui.

Ca să nu o mai lungesc cu suspansul, locul este peste așteptările mele și cu -siguranță ne vom întoarce. Sala de sport, deși are un iz de anii 90 în exterior și în vestiare, este foarte bine întreținută. Echipamentele sunt noi, parchetul este impecabil, clima funcțională și atmosfera perfectă pentru un meci de baschet.

Deși am ajuns puțin mai greu la cazare pentru că Waze insista să coborâm cu mașina peste niște scări, sau să intrăm prin parc, a meritat efortul. Camera, decorată cu mult bun gust a fost mai mult decât spațioasă, și, cred că cel mai important, chiar pe malul râului, într-o zonă destul de izolată și foarte liniștită.

O dată ajunși, am descoperit că, deși cu mașina a fost mai dificil, pe jos putem ajunge în 10-15 minute în centrul orașului, mergând pe dig și traversând un parc. Pe dig au fost destui oameni care alergau, o altă surpriză pentru mine. În parc era amenajat un teren de baschet. Mi se pare că sârbii joacă baschet unde pot și de câte ori apucă. Și mai era și o mică pistă de alergat, în genul celei din pădurea din Băile Felix, dacă ați fost.

Centrul orașului are un vibe austro-ungar și se vede că vara este pregătit să primească destui turiști. Restaurantele ni s-au părut drăguțe, iar în majoritatea timpului ne-am descurat în limba engleză. Noi am mâncat la Blue Moon și la Club 4. Al doilea ne-a fost recomandat și de gazda noastră de la pensiune.

Chiar dacă a plouat și nu am mai reușit să și alerg, ne-am plimbat cât am putut prin parc și pe malul digului, am admirat pomii înfloriți și ratele sălbatice. Sper să ne întoarcem pe vreme mai bună și să putem vedea mai mult, să ne bălăcim în Tisa sau să mergem cu bicicletele

Și, în închieiere, câteva sugestii și de la prietenul nostru ChatGDP, sper să vă fie de folos.

Dacă vrei să petreci un weekend în Bečej, Serbia, ai câteva opțiuni interesante pentru relaxare, explorare și gastronomie.

Ziua 1 – Natură și istorie 🌿🏛️

🔹 Vizitează Castelul Fantomei (Fantast Castle – Dvorac Fantast), un castel superb aflat la doar 15 km de Bečej, construit de Bogdan Dunđerski. Poți explora arhitectura elegantă, grajdurile cu cai de rasă și chiar să te plimbi prin grădinile frumoase.

🔹 Plimbare pe malul râului Tisa – Bečej este situat pe Tisa, așa că o plimbare relaxantă pe malul râului este perfectă. Dacă e vreme bună, poți închiria o barcă sau poți sta la o terasă cu vedere spre apă.

🔹 Vizitează Podul Tisa și ecluza Bečej – Ecluza de pe Tisa este una dintre cele mai vechi și importante din Serbia. Este un punct tehnic impresionant și un loc bun pentru fotografii.

🔹 Cină tradițională sârbească 🍽️ Încearcă un restaurant local precum Čarda Kod Brke sau Barcsa Csárda, unde poți gusta pește proaspăt, ćevapi, gulaș sau preparate tradiționale ungurești (deoarece zona are influențe maghiare).

Ziua 2 – Relaxare și activități locale ☀️🎾

🔹 Relaxare la Complexul Sportiv Bečej Dacă îți place sportul, poți merge la bazinul de înot sau terenurile de tenis. Bečej este cunoscut și pentru echipa sa de polo pe apă.

🔹 Vizită la Biserica Ortodoxă Sfântul Gheorghe ⛪O biserică frumoasă, cu o atmosferă liniștită, potrivită pentru un moment de reculegere.

🔹 Explorare prin centrul orașului Orașul are o atmosferă liniștită, cu clădiri istorice interesante și influențe arhitecturale austro-ungare. Poți savura o cafea într-o piațetă centrală.

🔹 Excursie la lacul Provala (dacă ai mașină) Un lac pitoresc la aproximativ 20 km de Bečej, ideal pentru relaxare și natură.

Pe Coasta de Azur

Începutul vacanței de vară a fost unul foarte diferit de ce ne-am propus și a trebuit să anulăm vacanța de atunci. Așa am ajuns să căutăm o variantă pentru ultima săptămână de vacanță, chiar la începutul toamnei. Mi-am dorit de mult timp să ajung în Franța și fetele sunt acum destul de mari să rezistăm toți la un drum așa de lung cu mașina. Iar mașina ne-a oferit mobilitate și ocazia de a vedea o parte din ceea ce sudul Franței de oferit.

Cum vremea la început de septembrie e greu de prevăzut, și nu e tot timpul potrivită pentru plajă, am planificat de la început vacanța cu două variante, cea în care mergem la plajă și cea în care vizităm Coasta de Azur.

Am găsit, aș zice că destul de întâmplător, plaja Juan-des-Pins, care ne-a depășit cu mult așteptările – nisip fin și auriu, mare calmă, intrare lină în apă. Deși planul la început a fost să mergem pe mai multe plaje, când ai plaja perfectă la 5 minute de mers, nu pleci mai departe. Ne-am petrecut aici primele 4 zile de vacanta.

Apoi, așa cum ne așteptam, vremea s-a schimbat și a început să plouă. Ultima baie la Juan-des-Pins am făcut-o printre picături. Iar în următoarele 3 zile am vizitat sudul Franței.

Tot pe ploaie am vizitat și Nisa. Chiar am avut noroc și am reusit să urcam la Colline du Château, pentru că de obicei este închis atunci când plouă. Colina și castelul veghează de sus asupra orașului și sunt un loc de belvedere. Ce m-a surprins cel mai tare a fost plaja. Venind de la nisipul auriu din Juan-des-Pins, am găsit la Nisa o plajă abruptă și doar cu pietre, din acelea mari, de râu. Lumea statea pe pături fără să se întindă și se vedea că ies cu dificultate din apă.

Într-o alta dimineață am urcat la cetatea Eze, o cetate medievală care se ridică pe o stâncă, deasupra Mării Mediterane. Un fel de Sighișoara, mai mică și înghesuită, dar de unde poți admira Coasta de Azur. Ne-am petrecut aici cam jumatate de zi, hoinarind pe străduțe și vizitând Jardin Exotique, o grădină cu plante mediteraneene, cactuși și suculente. Intrarea în cetate este gratuită, se plătește doar vizita în Jardine Exotique. Parcarea de lângă cetate este mică și mai tot timpul plină. Noi am lăsat mașina la ieșirea din satul Eze, aflat la poalele cetății. Parcarea de acolo, cu plată, oferă transport către cetate, inclus în preț.

Camping la Grado

Pentru a două oară, în loc să închiriem un apartament, cum facem de obicei în vacanță de vară, am hotărât să rezervăm o căsuță în camping. De dată asta în nordul Italiei, lângă Grado. Prima dată am fost în Grecia, în 2021, în timpul pandemiei. Atunci am stat la Camping Armenistis, în Sithonia. Și pentru că ne-a placut foarte mult, i-am convins pe prietenii noștri să mergem împreună.

Drumul din Timișoara nu e foarte lung, durează cam 9-10 ore, depinzând de trafic, și se poate face într-o singură zi. La dus am făcut două popasuri în Slovenia, pe valea Savinjei și lângă lacul Bled.

De ce mi-a plăcut în camping? Am regăsit sentimentul copilăriei – nu aveam un program anume, în afară de orele când era prea cald să stăm la soare, iar copiii erau liberi să se joace împreună. Căsuțele erau apropiate și se puteau vizita de câte ori doreau. Erau înconjurate de copaci, așa că la orele amiezii puteau rămâne afară, fiind totuși protejați de soare.

În camping am găsit tot ce aveam nevoie – magazin de unde cumpăram ce aveam nevoie, beach bar, restaurant, aqua parc și program de seara pentru copii, dacă chiar eram curioși. Am și fost la un spectacol de teatru, organizat de animatorii de acolo și a fost reușit pentru o trupă de actori amatori.

Cum a fost plaja? Cred că asta a fost cel mai mare minus al întregii vacanțe. Toată zona Grado are intrare foarte lină în apă, de câteva sute de metri. Asta însemna că mergeam cu apă până la genunchi destul de mult. Iar unde începea să fie mai adâncă, avea multe locuri cu vegetație care creștea de pe fundul marii. Nu e chiar cea mai placuta experienta de înot. În zona campingului, pentru ca adâncimea să fie mai mare, fundul mării era excavat și deasupra pluteau gonflabile de pe care puteam sări. Marea problemă era că în locurile acelea nisipul era înlocuit de mâl, și atunci, când apa ajungea la genunchi trebuia să sărim cumva în mare, ca să nu mai atingem cu piciorul jos. Era compensat putin de faptul că există un aqua parc, dar plaja și marea nu erau nici măcar pe aproape cu ceea ce eram noi obișnuiți din vacanțele în Grecia.

Ce se poate vizita în zonă? Am încercat să ieșim și în afară campingului, să vizităm. Dar sfârșitul lunii august nu a fost cea mai bună alegere ca perioadă de vacanță. Dacă în camping, la malul mării, erau 28-29 de grade și era suportabil, în Grado, temperatura creștea până la 34 de grade și rămânea așa și după apusul soarelui. Mi-ar fi plăcut să văd Aquileia, dar a fost pur și simplu prea cald.

Am reușit să vizităm doar Grado, să stăm o după-masă la plajă acolo și chiar să facem o plimbare cu un vaporaș. Copiilor le-a plăcut foarte mult. A fost totuși greu cu parcarea în zonă și 2 tătici nu au reușit să mai prindă vaporul pentru că nu au găsit locuri în timp util. Centrul vechi este foarte bine conservat și e un loc plăcut de plimbare și de luat cina. Iar canalele care străbat orășelul îl fac să semene cu Veneția în miniatură.

Ce mi-a lipsit? Aș putea spune că Italia. 90% din mașinile din camping aveau numere germane, iar din ce rămânea, majoritatea erau austriece. Chiar am încercat să discut cu cei de acolo în italiană și de câte ori mă poticneam, pentru că nu vorbesc decât câteva cuvinte, mi se adresau de cele mai multe ori în germană, cu care ne chinuiam și eu și ei.

Aș reveni acolo în vacanță? Probabil că nu. Campingul de aici mi se pare foarte potrivit pentru familii cu copii mai mici decât ai noștri, cu care oricum nu te poți plimba prea mult. Intrarea în mare e lină, nu sunt valuri aproape de loc și ai confortul de a avea totul în apropiere. Nu a fost rău, dar sunt convinsă că sunt și alte locuri cel puțin la fel de frumoase care merită descoperite.

Timișoara, Capitală culturală europeană

Anul trecut a fost un an mult așteptat în Timișoara. În 2021 ar fi fost al doilea oraș capitală europeană după Sibiu, care a avut acest titlu în 2007. Dar, în 2020, totul s-a blocat din cauza pandemiei. A fost nevoie de încă doi ani pentru ca orașul să poarte acest titlu. Doi ani în care unele din proiecte au progresat, deși cred puteau fi folosiți și mai bine de atât.

Cum în 2007, am fost prima dată la Sibiu, am rămas cu amintiri frumoase din vremea capitalei europene. Era și primul oraș din România în care vedeam centrul vechi restaurat. Eram chiar curioasă cum avea să arate Timișoara și mai ales, ce evenimente vor fi și câte din ele vor fi dedicate celor mai mici locuitori ai orașului.

În 2023, la Timișoara, au fost mult mai multe evenimente, expoziții, demonstrații decât am reușit noi să cuprindem. De unele am aflat prea târziu. A durat un timp până am construit un mecanism de a afla evenimentele viitoare. Din păcate, depinzând de cine le organiza, informația apărea într-o parte sau alta. La altele am amânat prea mult să merg și nu am mai ajuns. Cred că cel mai mult regret că nu am reușit să văd expoziția Victor Brauner de la Muzeul de artă al Banatului. La Plai am fost plecați din Timișoara și cred că am ratat una din cele mai reușite ediții. La unele pur și simplu am decis să nu merg, pentru că se suprapuneau cu altele.

Pentru că una din temele principale ale capitalei culturale a fost lumina, încă de la început, multe din evenimente au fost dedicate acesteia. Unele au fost afară – proiecții cu drone, instalații de lumini sau străzi luminate în întregime. Altele au fost înăuntru, oferind o lumină nouă unor spații vechi și de multe ori nefolosite.

Am încercat să mergem împreună cu fetele la cât mai multe evenimentele dedicate copiilor. O parte din ele , au fost afară, în piețele, parcurile sau străzile Timișoarei. A fost prima dată când am văzut spectacole de teatru stradal la noi în oraș. Păpușile gigantice le-au încântat de fiecare dată. Tot acum am cumpărat bilete și la primul nostru spectacol de teatru din Piața Libertății, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, o interpretare modernă a basmului lui Petre Ispirescu.

Deja este o tradiție ca periodic la Muzeul satului bănățean să fie organizate festivaluri care adună toata lumea din oraș. Plai cred că este cel mai cunoscut, dar nu e singurul. La fel, sunt organizate evenimente mai mici în parcurile din oraș. Noi am fost de exemplu la Street Delivery, unde copiii au fost îndemnați să descopere culturi sau mestesuguri noi.

Unul din locurile noastre preferate a fost schela cu plante din Piață Victoriei, unde am urcat de câte ori am avut ocazia. A oferit un punct unic de vedere asupra întregii piețe și chiar am urmărit de acolo un meci din campionatul european de volei pe plajă.

În timpul anului 2023 ne-am făcut un obicei să vizităm expozițiile muzeelor din Timișoara, obicei pe care l-am păstrat și anul acesta și care îmi doresc să continue și pe mai departe.

Castelul Huniade, casa Muzeului National al Banatului, este încă din păcate în reabilitare, dar pe perioada anului 2023 Sala de marmură a fost gazda mai multor expoziții temporare. Noi am văzut Arta epocii de ghiață, o expoziție de replici ale unor artefacte din neolitic, reproduse folosind materiale și tehnicile din vechime și Roșu, galben și albastru a Irinei Dragomir.

Expozitii de la Muzeul National al Banatului, din Sala de marmură

În bastionul Maria Theresia, la primul nivel, Muzeul National al Banatului a deschis expozitia permanenta Spatiile Oravitan, iar in mansarda am putut vizita pe rand, mai multe expozitii temporare despre istoria Timisoarei din vremea turcilor, colectii de harti sau de arta.

Pe lângă colecțiile permanente, pe care le-am vizitat de mai multe ori, la Muzeul de Artă din Timișoara au fost tot anul 2023 expoziții temporare deosebite. Am încercat să le vedem pe cele mai multe dintre ele. Deși eu nu am ajuns la expoziția Victor Brauner, fetele au fost cu școala, în cadrul Săptămânii Altfel. În vacanța de vară, pentru ca am avut mai mult timp liber, am fost să vedem Jocul cu hazardul, expozitia Romul Nutiu și cea a Culturii Cucuteni despre arta neolitică.

Expoziții temporare de la Muzeul de Artă din Timișoara

Expoziția care a fost, de departe, cea mai impresionantă, a fost, bineînțeles, cea a lui Constantin Brâncuși. A fost o ocazie unică de a vedea, într-un singur loc, sculpturile venite din mai multe colțuri ale lumii – cele de la începuturile cariere ilui au fost aduse din București și Craiova, cele de mai târziu, din Paris, Londra sau New York.

Doar pe perioada capitalei culturale au fost deschise spații noi care au găzduit expoziții inedite, de artă modernă, cele de la Cazarma U și cele de la Comânduirea Garnizoanei Timișoara. Și acum, când trec pe lângă ele și mă uit la spațiile abandonate, mi-aș dori să le văd din nou folosite pentru expoziții, așa cum au fost tot anul 2023.

Arta moderna la Comanduirea Garnizoanei Timisoara si la Cazarma U

Au fost unele spații deschise pentru expoziții și evenimente, cum ar fi Faber, Sinagoga din cetate sau Muzeul de apă, pe care le-am descoperit anul trecut. Și altele unde, spre rușinea mea, nu am ajuns. Și aici vorbesc în primul rând de Isho și de Kunsthalle Bega. Cum ziceam, toate informația nu am găsit-o în același loc, iar procesul a fost cam așa – trebuia să urmăresc pagina de FB a spațiului de care deja știam, să văd ce evenimente se organizează, iar dacă nu știam de el, să vad la ce evenimente participă prietenii mei, să găsesc paginile celor care le organizează și să le urmăresc la rândul lor. Și apoi să sper că algoritmul îmi va și arăta respectivele postări și evenimente viitoare. Voi aveți o strategie mai bună?

Și cum niciodată nu strică o plimbare în aer liber, străzile și piețele orașului au oferit ocazii noi de a-i descoperi istoria sau doar de a-i admira frumusețea. Tot mai multe clădiri din zona istorică au fațade noi, deși procesul este anevoios și va mai dura până când vor fi toate gata.

Plimbări pe străzile și piețele din Timișoara

Anul 2023 a fost un an interesant, un an în care am învățat și descoperit multe. Spre marea mea bucurie, evenimentele intersante au continuat și în 2024, și sper să fie la fel și în viitor. Capitală culturală, ai fost faină!

Târg de Crăciun în vestul țării

Anul acesta am fost la targurile de Craciun din Timisoara si Oradea si doar am trecut pe langa cel din Arad

Daca anii trecuți am fost să vizităm târgurile de Crăciun din alte țări, anul acesta am preferat să rămânem pe acasă. Planul meu era să ajungem la toate cele 3 târguri, la Timișoara, Arad și Oradea. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, la Arad nu am mai ajuns.

În Timișoara am ajuns la târg chiar din primele zile de la deschidere, care a fost în 26 Noiembrie, și ne-am plimbat prin toate piețele din centrul orașului. Am început cu Piața Unirii, care nu are decor de Crăciun aproape de loc. Am continuat cu celelalte piețe din zona istorică, unde atmosfera a fost mai de sărbătoare.

Târgul de Crăciun a fost amenajat ca în fiecare an în Piața Victoriei (sau Piața Operei pentru timișorenii mai vechi) și parțial în Piața Libertății. Pe lângă decorul de Crăciun, copiii au putut admira centrul orașului din roata panoramică și și-au putut lua dulcuri de la căsuțele de aici, iar părinții și nu numai au putut cumpără produse tradiționale de la producători locali. Piață a fost amenajata în parcarea din fata de la Modex.

În Piața Libertății au fost montate aranjamente drăguțe de Crăciun și un patinoar, care a rămas acolo și după terminarea târgului. Probabil se mai poate patina până la începutul lunii februarie.

Piața Sfântul Gheorghe a fost și ea împodobită, la fel și câteva din străzile pietonale – Str. Vasile Alecsandri, Str. Lucian Blaga și Str. Alba Iulia. Așa că mare parte din vechea cetate a Timișorii s-a pregătit de sărbătoare.

La Oradea am fost de Sfântul Andrei și 1 decembrie. Tot atunci a avut loc și deschiderea oficială a târgului și s-au aprins luminile. La fel ca la Timișoara, ne-am distrat cu roata panoramică, am admirat decorul de Crăciun și am cumpărat Kürtőskalács, și ăștia, la fel ca la Budapesta, originali din Transilvania.

Chiar înainte de sărbători s-a redeschis Podul Intelectualilor, și el împodobit de sărbătoare. Am fost și la Cetatea Oradea într-o seară, dar aici nu a fost niciun decor de Crăciun, poate similar cu Piață Unirii în Timișoara.

La Arad târgul de Crăciun a fost organizat în spatele teatrului iar din roata panoramică vedeai centru atunci când ajungeai în punctul maxim și te puteai uita peste teatru. Nu am reușit să ajungem, l-am văzut doar din drum. Poate reușim la anul, cine știe.

This image has an empty alt attribute; its file name is img_3069-1-928x1024.jpg — Roata panoramică din Arad

La anul, aș vrea să ajung la târgul de la Sibiu și poate la Cluj sau București. Voi la ce alte târguri de Crăciun din România ați mai fost? Care vi s-au părut cele mai interesante și unde v-ați mai întoarce?

1 Decembrie la Budapesta

Dacă anul trecut am fost la Alba Iulia cu ocazia Centenarului Încoronării, de zilele libere cu ocazia Sfanțului Andrei și a zilei Naționale, am dat o fugă până la Budapesta. Am fost inspirați și am pornit la drum în data de 29 noiembrie, la prânz, imediat după scoală. Timpul de așteptare în vamă a fost decent, nu ca în zilele următoare.

Ce am vrut să vedem? Târgul de Crăciun, și puțin din ce are orașul interesant de oferit. Fiind cu copii, am avut un plan cu mai multe idei înainte de a porni, dar cu convingerea că nu le vom putea vedea pe toate, unele fiind de rezervă în cazul în care vremea nu e cea mai bună.

Serile ni le-am petrecut în centrul orașului, plimbându-ne pe străduțe sau pe malul Dunării, admirând decorațiunile de Crăciun, cumpărând produse tradiționale.Întreg centrul era împodobit cu lumini și decorațiuni de Crăciun, iar o dată cu lăsarea serii era o bucurie să ne plimbăm. Și aici, ca și acasă, la mare căutare erau colacii secuiești, făcuți după rețeta din Ardeal (Erdely).

În timpul zilei însă, copiii trebuiau duși și distrați în alte părți. Pentru vreme frumoasă, chiar dacă era iarnă și destul de rece, grădinile zoologice sunt mereu o idee bună, iar cea din din Budapesta este impresionantă, și putem petrece și noi și copiii o zi întreagă în aer liber aici.

Gradina Zoologică se afla în zona centrală din Budapesta și am ajuns ușor acolo, cu un singur mijloc de transport de unde eram cazați. În zonă se mai pot vizita Muzeul de Arte Frumose, Piața Eroilor din Budapesta, Muzeul de Etnografie sau Castelul Vajdahunyad.

Dacă ești pasionat de știință, Csopa Science Center este locul perfect în care să mergi cu copiii. Majoritatea experimentelor sunt pentru copii destul de mici și pot fi înțelese și de cei care nu vorbesc limba maghiară. Domeniile pe care activitățile le acoperă sunt multe și variate – de la optică și acustică (ne-am jucat cu un “tun” cu sunet care făcea să se miște aerul până în cealata parte a camerei), la explicații despre legile lui Newton sau corpul nostru. Cu siguranță vizita de aici poate salva situația într-o zi cu vreme rea.

Ce își doresc copiii să devină când vor fi mari? La Minipolisz, lângă Muzeul Iluziilor, în proximitatea târgului de Crăciun, pot experimenta o parte din meseriile de care are nevoie un oraș așa de mare cum e Budapesta – pot fi polițiști sau pompieri, vatmani, frizeri sau bucătari, vânzători în diverse tipuri de magazine sau lucrători în turism, medici sau bancheri. Deși aveam inițial în plan o vizită la Bastionul Pescarilor, ploaia ne-a schimbat planurile și am petrecut o după masă aici.

Minipolisz e un loc potrivit și pentru copii mici, nu doar pentru cei mari. Și ca poveste extra, celei mari i s-a desprins talpa de la bocancii (noi). Clar un mini dezastru pentru ziua respectivă. Doar că oamenii drăguți de aici ne-au salvat și au lipit ei talpa pantofului (gratuit), iar noi ne-am putut petrece după masa așa cum era planificat.

De toamna până primăvara, pe Insula Margareta (Margit Sziget) se poate vizita Lumina Park. Anul trecut tema a fost o călătorie în jurul lumii, cu instalații de lumini reprezentând mai multe țări de pe toate cele 5 continente. Cum în decembrie se întunecă repede, am avut destul timp de vizitat, și probabil am fi stat și mai mult dacă nu ar fi început iar ploaia.

Cum ne-am deplasat prin oraș? Am venit cu mașina din România, și ne-am cazat undeva în centru, în apropierea târgului de Crăciun, și în același timp, foarte aproape de o stație de metrou, dar și de stații de tramvai și autobuz. Pentru locurile mai depărtate (la Zoo și pe insula Margit) am mers cu transportul în comun, dar în general am mers mai mult pe jos, în zona centrală a Budapestei.

Ca și concluzie, Budapesta e, să nu uităm, o capitală europeană, imposibil de cuprins în doar 3 zile. Ce a mai rămas pe lista noastră, unde nu am mai ajuns? În foarte multe din locuri, mai ales cele în aer liber, unde vremea de afară trebuie să fie ceva mai prietenoasă. Ne vom întoarce? Cu siguranță. Poate tot pentru târgul de Crăciun, poate și primăvara-vara, când ne putem bucura de alte experiențe.

Hoinari cu copii mici prin Sibiu

Sibiul e al doilea oraș pe care l-am adoptat, după Oradea, dar unde nu am stat mai mult de 2-3 zile legate. Deși vizitele au fost mereu scurte, încercăm de fiecare dată să descoperim și ceva nou.

L-am vizitat prima dată împreună doar noi doi, în 2007, când era Capitală Culturală Europeană și am mai fost la câteva nunți în zonă, la familia extinsă a soțului. Apoi, după 2017, bunica lui a revenit în oraș, după 60 de ani trăiți în Oradea. Deși a locuit în Sibiu doar pe perioada liceului, orașul i-a rămas un reper de “vremuri bune și liniștite” și acum trăiește în Sibiu deja de 5 ani și, cu puțin ajutor, se descurcă de una singura în viață de zi cu zi. Având un motiv în plus să mergem la Sibiu, profităm de ocazie și o scoatem pe bunica la plimbare prin oraș și prin împrejurimi.

Avem câteva locuri preferate, pe care l-am vizitat deja de mai multe ori:

Centrul Istoric din Sibiu despre care povestesc separat și pe care l-am vizitat de mai multe ori, a fost primul pe lista noastră, în 2007, atunci când Sibiul a fost Capitala Culturala Europeană. Aici am început să ne plimbăm după ce fetele au mai crescut și se pot bucura de istoria locului. Cât au fost mai mici am găsit alte activități, mai potrivite, zicem noi, pentru niște copii energici care nu stau o clipa locului.

Gradina Zoologică din Sibiu se află în apropierea Muzeului Satului, la ieșirea din Sibiu spre Păltiniș, parte a Dumbravei Sibiului. Am vizitat-o de mai multe ori, e un loc care le place fetelor, cu animale multe (peste 300 de animale din 74 de specii diferite), bine îngrijite și, în funcție de perioada anului sau chiar a zile, poți vedea cum activitatea lor se schimbă. Tot aici e amenajat un loc de joacă pentru copii deci nu am ratat tiroliana, am băut o cafea pe malul lacului sau am fost cu hidrobicicleta. Biletul de intrare în 2023 este 5 lei pentru copii și pensionari, 10 lei pentru adulți, iar închiriatul hidrobicicletei 40 lei / 30 de minute.

Muzeul Satului “Astra” este tot în Dumbrava Sibiului și, din punctul meu de vedere, este pe lista scurtă a locurilor ce trebuie vizitate în România. De ce? Pentru că este unul din cele mai mari muzee în aer liber din România, se întinde pe o suprafață de 96 de hectare, are 10 km de alei și peste 300 de clădiri. Muzeul spune povestea civilizației tradiționale înaintea industrializării, iar clădirile nu sunt doar locuințe. Multe din ele au fost folosite pentru ocupații și meșteșuguri tradiționale – olărit, morărit,, prelucrarea lemnului, a metalelor sau a textilelor, apicultură, vinicultură, pomicultură.

Am fost prima data aici doar noi doi, în 2007, când a avut loc un și târg al meșteșugurilor populare. Toți patru am făcut mai multe vizite, de fiecare dată descoperind casele din alta parte a țarii.

Pentru cei foarte mici, e o ocazie să se plimbe în natură

Cu trecerea anilor, fetele înțeleg tot mai multe și atunci și discuțiile noastre au evoluat. La ultima vizită am petrecut mai mult timp între casele albastre ale lipovenilor din Delta Dunării și am discutat despre pescuit, mori de apă și trestie și stuf (și despre alte materiale naturale folosite de oameni pentru a-și construi casele).

Parcul “Sub Arini”, pe care o vreme am înțeles că îl cheamă “submarin” e unul din cele mai vechi parcuri din România, are o suprafață de 22 de ha, cresc 68 de specii lemnoase, din care 38 autohtone și este o oază de liniște și verde în mijlocul orașului. Ce facem aici? În mijloc este un loc de joaca pentru copii, pe unele alei se poate circula cu bicicleta, deși noi nu am făcut asta, și în rest parcul e de fapt un fel de pădure, fetelor le place să se joace lângă pârâu, sau pur și simplu să hoinărească și să inventeze jocuri cu frunze, ghinde și bețe.

În 2018 am nimerit întâmplător la Festivalul Luminii, un eveniment organizat de cercetași, și la care aș fi vrut să mai mergem, dar care după pandemie nu a mai fost organizat.

Noi abia așteptam să revenim și să mai descoperim alte locuri. Voi? Care este locul preferat din Sibiu și ce v-ar placea să vedeți după ce ați citit articolul?

Tabăra de schi de la Kopaonik

Dacă a început scoală și s-a terminat vacanța și concediul de vară, încep să mă pregătesc de următorul – iarna la schi. Și anul acesta, la fel ca anul trecut am vrea să găsim o tabără de schi pentru copii, în care să putem merge și noi, părinții și, în timp ce copiii sunt cu monitorii, noi să schiem liniștiți.

Anul trecut am fost cu echipa de la Sport Record la Kopaonik, în Serbia. E una din variantele cele mai apropiate de Timișoara și noi doi am mai fost, când eram tineri și neliniștiți, așa că știam deja cât de cât locul. Rezervarea am făcut-o din toamnă, pentru săptămână imediat după Revelion, din 2 până în 8 Ianuarie, cu 5 zile de schi și 2 de drum. Surpriza am avut-o la sfârșitul lui Decembrie, când tabăra a fost anulată. La Kopaonik nu ninsese de loc și nu se putea schia. Fară costuri mari, perioada a fost mutată pentru 22-28 Ianuarie, când chiar am prins o iarnă adevărată.

Grupa de schi cu care ne-am întâlnit pe pârtie

Copiii petreceau întreaga zi pe pârtie, cu antrenorii, împărțiți în grupe de vârstă și experiență, așa că fetele nu au schiat împreună. Grupele se adunau și plecau de la hotel, în jur de 10 și jumătate dimineața, schiau toată ziua, și ne reîntâlneam la hotel în jur de ora 4 după masa. De prânz se opreau la cabanele din Kopaonik și mâncau o gustare. Pentru că a fost foarte frig și ceata, bătea vântul și câteodată ningea, făceau și pauze intermediare de ceai cald. Și cei mici au primit de la antrenori încălzitoare în mănuși și clăpari. În ultima zi toate grupele au reușit să coboare pe una din pârtiile negre, un progres clar la ambele fete după 5 zile de schi.

Pârtiile pe unde am schiat, cu vizibilitate mică, vânt și ceață

În timp ce copiii învățau împreună cu monitorii, noi am profitat și, după 9 ani, am reușit să schiem împreună. Prețurile pentru ski-pass sunt aici. Pentru că era ceață și nu vedeam cum arată pârtia și nici încotro ne îndreptăm, am preferat să alegem pârtiile mai ușoare și le-am evitat pe cele negre. Din cele 5 zile de schi, într-o singură zi a fost cerul suficient de senin și am reușit să vedem toată valea. Tot din cauza asta, nici cu copiii nu ne-am întâlnit decât ocazional, deși ar fi putut schia chiar pe pârtia de lângă.

Hotelul unde am stat nu este în Kopaonik, ci în Brzeće, la baza muntelui, la câteva sute de metri de telecabina care ne ducea în vârf. Până acolo aveam trasportul asigurat cu microbuze, care ne luau dimineața între 10 și 11 și ne așteptau seara la coborâre între 16 și 17. Un drum dus-întors costă 250 de dinari, aproximativ 11 lei .

Mâncarea la hotel și în stațiune e bună, porțiile sunt mari și recunosc că de mult nu am mâncat atâta carne. La hotel mâncam zilnic micul dejun și cina. Tot aici copiii petreceau timp afară, cât mai era lumină, sau înăuntru, în spațiile de joacă, atunci când era deja întuneric. Oamenii sunt simpatici în general și bucurosti că vin turiștii în zonă. Doar că nu toți vorbesc engleză și de multe ori ne-am descurcat mai bine în germană, și câte o dată prin semne.

Drumul din Timișoara până în Kopaonik durează aproximativ 6 ore, depinzând și de timpul de trecere a frontierei și controlul actelor. Parțial îl știm din vacanțele în Grecia. Primele 2 ore, până la Smederevo, trecem prin sate și e destul de lent. Apoi urcăm pe autostradă de pe care ieșim în apropiere de Kopaonik. În partea asta chiar lucrează la modernizarea și extinderea autostrăzii.

Pentru noi, Kopaonik a fost o experiență plăcută, la fel și colaboarea cu cei de la Sport Record. Probabil vor mai urma și alte ierni în care poate avem mai mult noroc și reușim chiar să și vedem locurile prin care schiem. Voi unde mergeți să schiați împreună cu copiii?

Aventură la Disneyland Paris

Nu știu câți dintre copii visează să ajungă la Disneyland, probabil că mulți. Eu cu siguranță mi-am dorit asta de când, la începutul anilor ‘90 au apărut albumele cu personaje și cărțile broșuri cu fiecare poveste. De ce am mers acum? Păi deja cea mică s-a făcut deja destul de mare ca să putem intra la majoritatea atracțiilor din parc. Dar cred că adevărul e că eu mi-am dorit cel mai mult să ajung aici.

Am luat bilete pentru trei zile pentru ambele parcuri, Disneyland Park și Walt Disney Studios Park, și nu ne-am propus să vizităm Parisul de data asta. Deși în oraș nu am fost niciodată și a fost prima oară când am ajuns în Franța, a trebuit să las ceva de la mine. Excursia cu copiii nu a fost ușoară, așa că plimbările lungi prin Paris vor trebui să mai aștepte.

Cum a fost? Chiar mai bine decât m-am așteptat. Au fost 5 zile foarte intense, 2 pe drum și 3 în parcuri. În prima zi la Disneyland am încercat să ne familiarizăm puțin cu parcul. Am fost mirați și impresionați de câtă lume așteaptă să intre în parc și de șirurile de oameni de la fiecare din atracții.

Parcul are patru zone – Fantasyland, unde sunt prințesele, Discoveryland, unde e zona StarWars, Adventureland, unde sunt pirații din Caraibe, casa lui Robinson Crusoe și Indian Jones și Frontierland care e imaginat că o zonă din Vestul Sălbatic.

Am stat și noi la cele unde timpul de așteptare nu era așa de mare, undeva maxim 30 de minute, pentru că nimeni nu avea răbdare de mai mult. Dar în general am făcut multe din activitățile unde se intră fără să așteptăm pentru că nu presupuneau instalații speciale – labirintul lui Alice, castelul Frumoasei Adormite, casa lui Robinson Crusoe, bazarul din Agrabah sau casele coloniștilor din Frontierland. Preferatele primei zile au fost Pirații din Caraibe și Star Wars Hyperspace Mountain.

În a doua zi ne-am orientat mai bine. Am venit cu planul de acasă la care din ride-uri să mergem si am repetat cele doua ture preferate din prima zi. Ne-a plăcut mult cel de la Peter Pan, iar despre Big Thunder Mountain povestim și acum. Am reușit să ajungem aproape peste tot unde ne-am propus, dar am petrecut destul de mult timp la cozi, cel mai mult la Phantom Manor.

Ultima zi am început-o la Walt Disney Studios, unde sunt câteva ride-uri interesante. Cel mai mult ne-a plăcut Ratatouille, un ride 4D, unde am alergat împreună cu Remi printre rafturile din cămară, în timp ce eram urmăriți de personalul restaurantului. În al doilea parc sunt mai multe ride-uri pentru copii mai mari și nu am mai mers la ele. Așa că pe la prânz ne-am întors în Disneyland Park să vedem și ce a mai rămas de zilele trecute. Am ajuns și la gară de unde am luat trenul ce înconjoară parcul și are stații la fiecare din cele 4 zone. A fost interesant, ne-a și prins ploaia de câteva ori, dar sunt multe variante de distracții înăuntru, așa că nu e musai o problemă asta.

Wald Disney Studios și Disneyland Park, ziua 3

Nu am reușit să ajungem de loc la Prințese, acolo coada era constant între 2 și 3 ore. Am urmărit timp de 2 zile cum sunt timpii de așteptare. În ultima zi aș fi vrut să ajungem la broscuțele din Finding Nemo. Și acolo, timpul de așteptare era intre 60 și 90 de minute, așa că nu ne-am mai dus. Nu am stat nici la rând să ne facem fotografii cu personaje, cozile erau și acolo destul de lungi. În schimb, de 2 ori pe zi, toate personajele Disney ieșeau pe strada principală, în care alegorice, și salutau vizitatorii.

Harta DisneyLand Park, cu timpii de așteptare

Au fost trei zile foarte intense, cu mers mult, cozi mai lungi sau mai scurte, dar în primul rând cu multă, multă distracție. Pentru asta, planificarea a început din Ianuarie, când am și luat biletele de avion. Primul pas a fost să găsim perioada în care copiii sunt în vacanță și adulții pot să își ia concediu. Noi am decis să mergem în vacanța de primăvară, chiar înainte de Paști. Avantajele perioadei au fost vremea bună, vacanța copiilor și faptul că era la un interval bun de celelate concedii ale noastre. Dezavantajele au fost că ne-am suprapus cu vacanța din anumite zone din Franța și Germania și că biletele au avut tariful maxim.

Categorii de bilete pentru ambele parcuri. Toate vacanțele școlare au tariful maxim

Drumul. Din Timișoara sunt trei variante de a ajunge la Paris. Cea mai lungă, dar probabil cea cu prețul cel mai bun e cu mașina, cu o noapte de oprire în Germania. Din păcate și cea care consumă 4 zile doar cu drumul. A doua variantă, cea mai rapidă, e cea cu WizzAir, dar care nouă nu ni s-a potrivit de loc, plecările erau în ambele cazuri la ora 6 dimineața, marți și sâmbătă (deci am fi ajuns înapoi chiar cu o zi înainte de Paști) iar prețul în Ianuarie era de mare, chiar mai mare decât zborurile de linie. Până la urmă noi am zburat cu Lufthansa, cu bilete Economy Light (fară bagaj la cală, doar cu carry on), cu escală la Munchen. Drumul a durat mai mult, dar avionul a fost liber, mai ales la dus, biletele, deși erau fară posibilitatea de a alege locul, le-am primit unii lângă alții, și am plecat la prânz, și la dus și la întors. De pe aeroportul Orly se poate lua autobuzul direct către DisneyLand, dar, pentru că eram 7 persoane, am preferat să planificăm transfer cu un microbuz direct la hotel.

Cazarea. Ca experiență, cea mai faină este la hotelurile Disney chiar de lângă parc. Se pot cumpără și pachete pentru hotel și parcuri de aici. Dacă ești cazat aici, poți intra cu jumătate de oră mai repede în parc, iar camerele au tematică Disney, în funcție de hotelul ales. Micul dejun se plătește extra. Pachetele cu cazare însă includ doar zilele când vizitezi parcul, de exemplu 3 zile de parc + 2 nopți de cazare, iar asta însemnă că pentru prima și ultima noapte trebuia să ne mutăm în alt loc. Destul de complicat totuși.

Cealaltă variantă sunt hotelurile partenere din apropiere. Le-am putut rezerva de pe Booking, exact pentru câte nopți am avut nevoie. Micul dejun era inclus. Aveau autobuz care ne ducea și aducea de la parc. Dimineața, la dus, autobuzele erau ok. La întors, din cauza mulțimii de oameni, era o înghesuială de nedescris, și o dată chiar nu am reușit să urcăm și a trebuit să îl așteptăm pe următorul.

Daca planifici o vizită în Paris și iți cauți cazarea acolo, poți ajunge la Disney cu metroul, desi nu știu exact cât costa biletele și dacă ar reprezintă o economie sau nu.

Mâncarea. Micul dejun îl luam la hotel. În parcuri se poate intra cu mâncare, deci poți să mergi cu sandwich-uri sau ronțăieli. Sunt și restaurante All-You-Can-Eat, tot cu tematică, de exemplu Bistro Chez Remi sau Fast Foods. Cina o luam la hotel, după ce ne odihneam puțin. Și în parcuri și la hotel tot ce cumperi este destul de scump, chiar mai scump decât în aeroport, și asta nu e chiar puțin.

Asta a fost experiența noastră la Disney. Am avut noroc de vreme bună și am văzut aproape tot ce ne-am propus. Ne-am întors de acolo cu multe amintiri, împărțite cu prietenele fetelor. Și pentru că a fost lume multă, nu ne-am întors cu mana goală, ci cu Covid și apoi cu varicelă cu care ne-am întins până la jumătatea lui iunie. Așa că e cu siguranță o excursie despre care vom mai povesti mult timp de acum înainte.

Drumeții în Alpii Sloveni – partea 2, Lacul Bled

După o zi petrecută pe Valea Savinjei, pe care am găsit-o destul de pustie și afectată de inundații, am pornit spre Bled. Mă aștepta o nouă surpriză. Părea că toată lumea a pornit o dată cu noi în aceeași direcție. Pe cât de liber a fost în prima zi, pe atât de aglomerate au fost următoarele zile în Slovenia.

Deși planul inițial a fost să luăm prânzul în Bled, să mergem să ne cazăm în apropiere și apoi să revenim la lac pentru plimbarea de după-masă, o dată ce am reușit să găsim loc de parcare în apropierea lacului ne-am hotărât să nu mai plecăm decât o data cu lăsarea serii. Plimbarea în jurul lacului a durat cam 2 ore, și am descoperit locurile în care se poate face baie, cu planuri să revenim a doua zi acolo.

Pentru ziua următoare aveam planificat încă de acasă o tură pe Cheile Vintgar, un râu de munte cu apă albastră, care se strecoară printre stănci și formează cascade din loc în loc. Din prezentare mi s-a părut un fel de Plitvice, dar mai micuț. Biletele le-am cumpărat în avans, de pe site, și tot atunci am ales ora la care vom intra în parc. Am avut un interval de 20 de minute în care puteam ajunge la intrare. Pentru că a fost nevoie să alimentăm mașina, drumul a fost aglomerat și locul de parcare a fost destul de departe am reușit să ajungem fix doar cu câteva minute înainte de sfârșitul intervalului, cu puține emoții chiar.

Drumul prin chei a durat cam 30 de minute, cărarea fiind construită din lemn, pe marginea stâncilor, cred că modul cel mai potrivit de a descoperi locul. Atmosfera a fost răcoroasă, din când în când ajungeau și la noi stropii fini de apă ai cascadelor.

După plimbarea pe chei, drumul ne întoarce prin pădure înapoi la parcare, o ocazie pentru copii să se încurajeze unii pe ceilalți, sau să facă concurs până la bradul cel mare. Și pentru părinți e o ocazie de relaxare și de a privi peisajele Alpilor Sloveni.

După-masă, așa cum am promis, ne-am dus să face baie în lacul Bled. Am parcat la Camping (cu 6 euro o oră – da, e o mare problemă parcarea în zonă și nici nu am remarcat variate bune fără mașină) și chiar când au intrat fetele în lac a început ploaia. A doua baie în ploaie în doar 2 zile.

Iar în încheierea zilei am fost să ne plimbăm pe malul lacului Bohinj, la câțiva kilometri de Bled. Și acum mi-e greu să mă hotărăsc care din cele două lacuri e mai frumos, așa că vă las pe voi să decideți.

Și aici am găsit o cazare inedită, cu gazdă prietenoasă, o casă în care am încăput două familii, cu loc de joacă afară, grădină de legume, hamac și terasă de unde se vedeau Alpii.

Pentru ultima dimineață în Slovenia ne-am fi dorit să facem o plimbare cu barca pe lacul Bled, dar nu am mai ajuns. O lăsăm pe data viitoare, pentru că ne-a plăcut mult zona și sper să fie o dată viitoare când vom reveni.