Andreea M – Page 2 – Doi copii și o mașină

Sejur în Creta

Pentru că se apropie cu pași repezi vacanța de vară, ne gândim cu dor la mare. Anul trecut am deschis repede sezonul de plajă și am plecat imediat cum s-a încheiat școala spre Creta cea însorită.

Deși în ultima vreme am călătorit în Grecia cu mașina, de data asta un avion al Ski Express ne-a dus la destinație, aeroportul Heraklion din Creta. Zborul a durat 1 oră și 40 de minute, dar de la plecarea de acasă până când am ajuns în camera de hotel au fost mai mult de 7 ore, mai ales că am avut întârziere de o oră la check-în. Iar întoarcerea a fost și mai obositoare, pentru că avionul decola la ora 7 dimineața, iar de la hotel a trebuit să plecam la ora 4, oră dificilă pentru copii. Un avantaj mare al Greciei este că totuși e pe același fus orar ca România și face adaptarea mult mai ușoară.

Hotelul Albatros din Limenas Hersonissos are 5* (4* la TUI) și este la 100 de metri de mare, dar plaja are multe pietre și nisip nu prea fin. Plaja îngustă și stâncoasă are și câteva avantaje, restaurantele pot avea terasa desupra mării, iar seara, promenada arată spectaculos. Hotelul are mai mai multe piscine unde poți sta în locul mării, deși noi preferăm apa sărată și mai puțin genul acesta de bălăceală când mergem în vacanță cu copiii. Mâncarea a fost bună și variată, atât la micul dejun cât, iar la cină și în câteva ocazii am hotărât să mâncam și de prânz acolo. Personalul a fost amabil, camera mereu curată, și destul de spațioasă pentru 4 persoane. Un mare punct în plus pentru mine a fost că mi-au trimis acasă sandalele pe care le uitasem în cameră la plecare.

Două căprioare adormite la plecarea spre aeroport.

Totuși, după primele 2 zile în care am fost la plajă în apropierea hotelului, am hotărât să închiriem o mașînă și să vedem ce alte plaje găsim în apropiere. Este unul din obiceiurile noastre când mergem în vacanță, mai ales în insulele grecești – să descoperim plajele de acolo.

Una din cele mai apropiate plaje a fost Paralia Stalida, la doar 20 de minute de mers cu mașînă de la hotel. E o plaja cu nisip fin, potrivită pentru copii. Când am fost noi, a fost și destul de liberă. Iar în zona sunt mai multe taverne unde de poate manca de prânz și baruri pe plajă pentru un frape grecesc sau un fresh de portocale.

În Agios Nikolaos am făcut o oprire pentru masa de prânz și o înghețată delicioasă după. Stațiunea este diferită de celelalte pe care le-am văzut în Creta. E cocoțată mai pe munte, mai elegantă și mai modernă. Tavernele sunt aici înlocuite de restaurante cu vedere asupra golfului. Străzile sunt rustice și cochete, dar e o adevărată provocare să găsești un loc de parcare.

Ceva mai departe de hotel, după ce am fost în Agios Nikolaos, am găsit o altă plajă ce apare în recomandările turiștilor. Paralia Voulisma este îngustă, iar șezlongurile, desi o parte din ele ajung în apă, au fost cele mai scumpe pe care le-am găsit pe insulă. Dar nisipul e fin, și marea are destule valuri care fac distracția mai interesanta aici. Fetele au încercă să facă surf, și cea mare a și reușit de câteva ori să se ridice pe un val.

O altă plajă, de data asta mai aproape de Heraklion, și al cărei nume nu mi-l amintesc, a fost destinația noastră pentru o după masă. Plaja e mai sălbatică, dar nisipul e fin și marea albastră. Copiii s-au distrat, ce mai!

Insulele grecești sunt muntoase, iar satele lor tradiționale sunt, în general, ridicate sus pe munte. Doar stațiunile noi sau porturile insulei se află jos, la malul mării. Și în aceste sate de pe munte găsim de obicei taverne tradiționale sau livezi de măslini. Pentru noi a devenit un obicei să căutăm astfel de locuri, mai puțin turistice și mai aproape de viață elenă de zi cu zi.

De obicei, prânzul îl luăm pe malul mării, la o tavernă unde mâncăm pește sau fructe de mare. Dar am descoperit că puțin mai sus pe munte sunt sate cu taverne care au mâncare tradițională grecească. La taverna Harakas au o variantă de meniu pentru grupuri, în care am primit la masă mai multe feluri de mâncare, 7 din ele cu carne, pe care le-am putut împarți intre noi. De asemenea, au meniuri pentru copii. Iar la sfârșit, desertul a fost din partea casei.

Într-o zi ploioasă sau dimpotrivă, una prea caldă, în care la prânz trebuie să fugi de căldură prea mare, poți pune pe listă și CretAQUARIUM. Copiii, curioși să descopere animalele marii, vor fi încântați de experiență și vor învață mai multe despre animalele care trăiesc în Marea Mediterană. Mie mi-a atras atenția secțiunea ecologică și de protecție a mediului, unde copiii învață despre influența pe care o avem asupra ecosistemului și cât de tare afectează gunoaiele viață din adâncul marii.

Nu în ultimul rând, pentru o zi cu mai multă distracție și adrenalină, un aqua park merge ca uns. Am găsit unul în apropiere, la 23 minute de mers cu mașină de la hotel. Water City a fost o surpriza plăcuta pentru mine, pentru că în general nu sunt foarte încântată de genul acesta de parcuri – tobogane de dificultăți diferite, și pentru cei curajoși, și pentru cei mai puțin, salvamari prezenți, zone de relaxare și de luat masa.

Creta este totuși o insulă mult prea mare pentru a fi descoperită doar în 7 zile. Drumul de la Heraklion la Agios Nikolaos durează 1 oră, iar de la Heraklion la Chania 2 ore și 17 minute (fără trafic, zice Google). Noi nu am ajuns de loc în Heraklion sau Cnossos, probabil și pentru că sunt locuri care mai pot aștepta pentru o vizita următoare, când copiii vor fi mai mari de 8 și 6 ani.

Iar pentru vizite în partea de vest a insulei, există sejururi cu zboruri pe aeroportul Chania. Din ce am auzit noi, aceasta zonă are plaje mai frumoase deca partea de nord-est unde am fost noi. Așa că o următoare vizită în Creta va fi aici.

Centenarul Unirii – un Weekend la Alba Iulia

În șanțul cetății copiii pot urmării peștii cu mănâncă

Am fost doar în trecere prin Alba Iulia acum 6 ani, când Bubulina ce mică era foarte mică, doar 3 sau 4 luni, așa că îmi amintesc destul de puține lucruri din acea excursie – cum țineam bebelușul în wrap în timp ce mâncam în picioare și cum am avut grijă ca cea mare să nu sară in apă și să prindă pești.

Dar am rămas cu gândul că ar trebui să revenim când fetele sunt mai mari și putem vizita în tihnă cetatea și înțelege puțin și istoria locului.

Iar anul acesta s-a ivit ocazia, am reușit să rezervăm un Weekend cu toată familia la Alba Iulia, și am ajuns cu bunici și verișori chiar când se sărbătoreau 100 de ani de la încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca regi ai tuturor românilor.

Din păcate pentru eveniment și din fericire pentru noi, nu a fost (din punctul meu de vedere) foarte bine promovat și noi am aflat de el abia când eram la intrarea în cetate. Cred ca ar fi fost dificil altfel sa găsim atunci cazare.

Am stat la Hotel Transilvania, care este chiar in centrul orașului și pe care îl recomand dacă vreți sa vizitați Alba Iulia – are 4 * și este la 15 minute de mers pe jos față de Cetatea Alba Carolina. Camerele sunt spațioase și au apartamente pentru familii cu patru persoane cu e a noastră. Micul dejun e inclus, destul de variat, iar cazarea poate fi achitată cu tichete de vacanță. Și, pentru că ne-am cazat acolo, seara copiii s-au uitat și la filmul Hotel Transylvania. Pur și simplu trebuia să facem asta.

Spre deosebire de vizita similară din Septembrie de la Băile Herculane când nu am putut ieși din hotel pentru că a plouat tot timpul, de data aceasta am fost norocoși și ne-am petrecut prima zi vizitând Cetatea Alba Carolina.

În cetate am făcut Traseul celor trei fortificații, am vizitat Catedrala Reîntregirii Neamului, am văzut parada militară cu ocazia centenarului și am fost în vizită la Muzeul Național al Unirii și apoi am urcat în turnul Catedralei Romano-Catolice Sfântul Mihail, care este tot în cetate și de unde se poate vedea panorama orașului. Așa am descoperit o nouă pasiune – urcatul în turnuri în orașele pe care le vizităm.

Nu am reușit să vedem Muzeul Pricipia, dedicat perioadei romane a orașului și nici sala unirii unde avea loc un eveniment chiar în ziua aceea.

Pentru prânz, am redescoperit Pub13, un restaurant chiar în zidul cetății unde mâncasem și cu 6 ani înainte. Dacă doriți o atmosferă medievală sau să mâncați ciorbă precum Eric Pofticescu, când descoperă România, atunci restaurantul e alegerea potrivită.

Și pentru că pe copii îi bucură mereu când petrecem timp și in natură, iar ziua de sâmbătă a fost destul de plină, a doua zi am dat o fugă până la Parcul de Aventură Dynamis, la doar 10 minute cu mașina de hotel, dar aflat pe un deal împădurit de lângă Alba Iulia. Aici cei mici au avut 2 trasee de aventură, iar cei mari 4 trasee, așa ca ne-am putut toți consuma energia și să admiram culorile pădurii toamna. Chiar lângă este Parcul dendrologic unde sunt amenajate trasee cu bicicleta. Iar prânzul l-am mâncat la Panoramic Bar & Grill. Totuși activitatea de duminică se potrivea mai bine cu o zi mai calda decât în Octombrie. Cine nu s-a cățărat, ca mine de exemplu, a cam tremurat de frig la baza copacilor, pentru ca soarele nu prea ajungea printre ramuri.

Cum din Timișoara de ceva vreme există autostradă aproape neîntreruptă până la Turda-Cluj, Alba Iulia devine o variantă de Weekend accesibilă pentru noi. Și, cum ziceam mai sus, nu am reușit să vedem toate obiectivele din cetate, poate mai revenim pentru o lecție de istorie de la fața locului peste câțiva ani.

Plai e pentru copii

Azi începe din nou Plai acum la a XVII-a ediție și ne-am luat bilete pentru ziua de sâmbătă, iar acum cercetez programul, deși ar trebui sa ma învăț de data trecută că socoteala de acasă nu se va potrivi cu cea din târg.

Prima dată când am fost la Plai a fost în 2013, la concertul Zaz, când cea mare era încă în burtică, dar îmi aduc aminte și acum cu plăcere de atmosfera relaxantă de acolo. Am revenit în 2018, cu ambele fete. Atunci am avut abonament pentru trei zile, cumpărat de la Cărturești. Cu abonamentul meu, am intrat toate trei fetele și sâmbătă și duminică la Muzeul Satului din Timișoara, unde se ține an de an Plai (ajuns în 2018 la a XIII-a ediție) și am avut parte de un weekend plin de aventură. Ne-am propus să ajungem de fiecare dată la Plai, dar în 2019 s-a suprapus peste un eveniment de la Oradea, 2021 ne-a prins pe plajă în Grecia, iar 2020 ne amintim toți cum a fost.

Atelierele pe care le-am găsit în programul din 2018 această au fost foarte diverse și, ca să nu pierd cumva vreunul, am plecat cu lista pregătită de acasă, că o mama responsabilă ce sunt. Ajunse acolo, am hotărât totuși împreuna că e prea faină atmosfera să o stricăm cu un program strict și ne-am oprit în locurile care li s-au părut interesante fetelor. Am ajuns destul de repede, la 10 minute după ora de deschidere și ne-am dus către zonele unde venise deja lumea și mi părea mie că se întâmplă deja ceva. Am avut și puține emoții, pentru că între timp s-au adunat câțiva nori și am crezut că va fi o zi prin ploaie, dar până la urmă s-a înseninat. Si am avut noroc de un weekend cu vreme plăcută, numai bună pentru atelierele la care am participat.

Brățările noastre, la intrare în Muzeul Satului

In cele două zile de Plai am putut participa la ateliere de pictură (de la Teatrul German sau Institutul Francez doar ca exemplu), sau la tot felul de activități senzoriale puse la dispoziție de diversele fundații care au participat la Plai. O parte din ele vor veni și anul acesta, altele sunt noi, și abia așteptăm să le descoperim.

I-am văzut pe cei de la Școala Babel și minunații vulcani făcuți din bicarbonat, apă minerală, detergent de vase și colorant. Iar fetele au putut, pe rând, să amestece în vulcani și să îi facă să erupă (adică să iasă spumă roșie din sticlă). Școala Babel va fi și anul acesta prezenta cu ateliere in Zona Educatională – trandafiri de hârtie, storytelling, brățările prieteniei, face painting. Am găsit ateliere de improvitații muzicale și de autocunoaștere.

După artă și știința, a ajuns la rând sportul. Fetele au avut ocazia să joace fotbal american cu Timișoara ’89ers și handbal cu cei de la SCM Politehnica Timișoara, iar apoi să alerge in cursa cu obstacole a celor de la Alergotura.

Cam asta a fost experiența noastră de la Plai de acum 4 ani (wow, cum trece timpul). Abia așteptăm să mergem din nou maine. Voi ce ați descoperit interesant și ce v-a plăcut când ați fost?

București, mândria țării

Am avut ocazia sa petrecem un Weekend doar noi doi, fără copii, în capitală, cu ocazia unui eveniment în familie. Cum aproape toată ziua de sâmbătă a fost dedicată evenimentului, am avut practic o seară și două dimineți disponibile pentru noi.

Cum am ajuns? Cel mai comod ni s-a părut avionul, iar ca și companie am zburat cu Tarom, pentru că orele lor erau cele care ni se potriveau cel mai bine – plecare vineri la 19:45, întoarcere duminică la 18:05, iar durata zborului a fost de 40 de minute. Biletele le-am luat cu câteva săptămâni înainte și au costat 120 de euro pentru fiecare.

Unde am stat? Am fost cazați la Hotel Capitol, pe Calea Victoriei, doar la câțiva pași de Centrul Vechi. Clădirea hotelului a fost construită la începutul anilor 1900, dar este renovat recent, așa că îndeplinește toate criteriile unui hotel modern. Camera a fost potrivită pentru noi doi, dar pentru toată familia ar trebui probabil să ne orientăm spre ceva mai mare. Surpriza – vara, în weekend, pe Calea Victoriei se Închide traficul și rămâne pietonală. Multe din hoteluri și baruri își mută mesele pe șosea.

Pe unde am umblat? Cel mai mult ne-am plimbat prin Centrul Vechi, unde am putut găsi multe variante o cafea bună, loc pentru brunch sau prânz, dar și un cocktail seara. Multe din străduțe sunt reabilitate, pavate cu piatră cubică, și case care amintesc de vremuri de demult. Mai sunt însă și destule zone în șantier, îmbrăcate în schele, dar și cu buruieni crescând, așa că mi-e greu să îmi dau seama dacă pe șantier se mai lucrează sau nu.

Am făcut și o scurtă plimbare prin Parcul Cișmigiu, dar la ora 10:30 era deja foarte cald. Lacul din parc este secat și în general parcul mi s-a părut murdar și neîngrijit, nu ar fi un loc pe care să îl vizităm cu fetele când vom ajunge la București.

Duminică am vrut să facem o vizită la Palatul Parlamentului, dar este posibil doar cu rezervare cu 24 de ore înainte, dar a aflat asta abia atunci. Eu l-am mai vizitat, acum mai bine de 10 ani și voiam ca de data asta să mergem împreună. Poate data viitoare vom merge și cu fetele și facem turul toată familia. Din toate câte am vizitat acum, Casa Poporului rămâne pe primul loc de văzut cu copiii.

Am reușit să vedem doar MNAC, muzeul aflându-se tot în Casa Poporului, dar cu intrare în partea din spate, cu vedere la șantierul Catedralei Mântuirii Neamului. Expozițiile sunt împărțite pe patru nivele și îți poți face o impresie despre spațiile din interiorul clădirii. Bonus: duminica este intrarea gratuită.

Am trecut de mai multe ori pe lângă Muzeul Antipa, iar programul lor mi se pare interesant pentru copii, așa că a ajuns pe lista noastră. Și apoi ar fi Muzeul Tehnicii, care sper că va rămâne deschis până ajungem noi. Sunt curioasă de alte recomandări – ce considerați de ne ratat într-o vizită de 2-3 zile cu copiii la București? Dar sa fie chiar în București. Vă mulțumim de pe acum.

M-am întors cu sentimente amestecate după vizita în capitala noastră. Pe de o parte, Bucureștiul are aerul unei mari capitale europene, bulevarde largi, clădiri impunătoare, centrul pietonal cu forfota lui cosmopolită. Pe de altă parte, mai are destule de spații deschise în care eu îmi imaginez parcuri, dar acum sunt neîntreținute, încă multe șantiere deschise chiar în centru, încă și mai multe clădiri de consolidat și reabilitat. Așa că, pentru moment e aș zice “work in progres”, dar sunt curioasă de o nouă vizită, în 4 de data asta, nu peste mult timp.

O săptămână la München

Dacă se apropie vacanța de Paște si încă nu ai planuri, vin eu cu o propunere – unul din primele 10 orașe din Europa potrivite pentru copii – München. Noi am fost in vacanța de Crăciun, de la Sfântul Ștefan până după anul nou, dar am prins o vreme de primăvară, cu 15 grade si soare strălucitor, iar excursia a fost perfectă.

Panorama Alpilor, pe dealurile din jurul orașului

Pentru noi, cele mai reușite vacanțe sunt cele în care copiii își fac sau își consolidează prieteniile, iar țările străine cel mai bine le trăiesc împreună cu oameni care locuiesc deja acolo. În prima noastră vizită în Germania toți 4, ne-am revăzut cu prieteni dragi, iar fetele și-au redescoperit prietenii de care pandemia ne-a ținut departe. Și împreună am vizitat câteva dintre locurile destinate copiilor.

Hellabrun Zoo e cea mai mare grădină zoologică la care am fost până acum cu copiii și cred că este una din cele mai mari din Europa. Timpul de vizitare desprinde de vârsta copiilor și de câte animale aveți pe listă. Noi am stat 3-4 ore și nu cred că am reușit sa vedem 25% din habitate. Preferații au fost pinguinii și urșii polari, dar ne-am distrat și cu căprițele de la petting zoo.

Olympia Park a fost construit pentru olimpiada de la München din 1972 și este in continuare un spațiu pentru evenimente sportive, dar și pentru a petrece timp in aer liber. Cum este în apropiere de BMW Welt și de BMW Museum, dar și de Sealife, am fost de două ori în cele 7 zile cât am stat la München. De pe dealul ridicat din resturile clădirilor distruse în al doilea război mondial se poate vedea panorama orașului.

BMW Welt și muzeul BMW se află una lângă alta și în apropiere de Olympia Park. Noi am reușit să vedem cele mai noi mașini expuse, pentru muzeul copiii nu au mai avut răbdare. Totuși am stat aproape două ore înăuntru, iar atracția principală a fost Junior Campus unde au putut desena și colora modele de mașini care apoi au prins viața într-un oraș virtual. Intrarea este gratuită.

Sealife se afla tot în Olympia Park și a fost următorul pe lista noastră. În Ianuarie a fost nevoie sa cumpărăm biletele online, cu rezervarea unui interval de o oră pentru vizită, care au fost disponibile abia peste 2 zile. Dacă aveți planuri să mergeți, asigurați-vă ca și puteți intra. Noi am reușit sa convingem copiii ca mai avem de așteptat până să vedem toți peștii, și mai ales rechinii pe sub care se poate trece.

Starnberger See – un loc excelent pentru o plimbare de după masă, în apropierea Münchenului. În zilele senine se văd Munții Alpi, iar vara e unul din locurile potrivite pentru picknick și bălăceală. Noi am privit lacul de la distanță, mai mare sau mai mică, dar am reușit sa rezistăm tentației de a face baie. Am descoperit in schimb multe bete și pietre (oare la așa un lac și-a dus Aston colecția?) cu care am inventat povesti.

Mult timp în natură – pe dealurile din jurul orașului sunt multe locuri în care cei mici si cei mari se pot bucura de o plimbare pe câmp sau prin pădure. Noi, cu ocazia acestei ieșiri am făcut tepees din bețe și un picnic improvizat, cu biscuiți și fructe.

Deși am stat 7 zile, au mai rămas multe alte lucruri de văzut – centrul vechi, muzeul jucăriilor, ferma de căprioare sunt doar câteva. Am vrut totuși să păstrăm un program destul de relaxat, iar copiii să aibă o amintire frumoasă împreună.

Început de an educativ-cultural în Timișoara

De la ce vârstă ducem copiii la teatru, la muzeu sau la un concert? Poate din comoditate, poate din cauza restricțiilor din ultimii doi ani și din lipsa multor evenimente, în ultimul timp nu am participat la aproape nici un fel de eveniment. Iar 2022 a adus o schimbare: am început să caut din nou, pentru fiecare weekend, evenimente potrivite pentru copii la noi în oraș.

Muzeul de Artă – până în data de 28 Aprilie 2022, la Muzeul de Artă din Timișoara se poate vizita expoziția de stampe japoneze Celebrities of the Floating World. Biletul costă 20 de lei pentru un adult, copiii au intrarea gratis, și oferă acces la toate colecțiile expuse in muzeu. Punctul maxim de atracție pentru noi a fost sala de bal unde acum se țin concerte și evenimente. Și copiii tai ar fi curioși să vadă unde dansau prinții și prințesele care trăiau acum 200 de ani în Timișoara? Muzeul e deschis de marți până duminică, între orele 10:00 și 18:00.

Filarmonica Banatul – ocazional organizează concerte educaționale la Sala Capitol. Noi am avut norocul să participăm la un asemenea eveniment, sâmbătă 26 Februarie 2022. A fost un concert in care copiii, și nu doar ei, au descoperit mai multe instrumente de percuție – marimba, vibrafon, wave drum sau rainstick. Copiii au fost implicați, au ținut ritmul cu palmele, au pus întrebări și au învățat cum să facă singuri un rainstick.

Lumea dinozaurilor a putut fi descoperita la Iulius Town in perioada 10-20 martie 2022. Noi am fost miercuri, după ore, pentru că încă evităm cât se poate aglomerațiile. Trei ore au fost prea puține, deși nu au stat la rând. Vedetele? Dinozaurii pe care s-au putut urca.

This image has an empty alt attribute; its file name is 2e8fc11a-0452-4ee7-83f6-c09ef3cba647.jpg — Dinozaurii din Iulius Town

Teatrul de păpuși Merlin și el pe lista noastră pentru această primăvară. Am mai fost, copiii singuri cu grădinița, înainte de 2020, dar și o dată, de mult, când cea mică era prea mică să aibă răbdare pentru un spectacol întreg, așa că am stat mai mult pe holurile teatrului. Pentru luna mai, sunt programate următoarele spectacole: Extraterestrul care își dorea ca amintire o pijama (3 aprilie), Ariciul (10 aprilie) și Iepurașul de Paște (17 aprilie), iar biletele se pot găsi aici.

Voi pe unde ați mai fost? Ce alte evenimente ne recomandați?

O zi pe pârtie, la Stâna de Vale

Sezonul de schi 2021-2022 l-am încheiat cu o zi petrecută la Stâna de Vale, unde auzisem că s-a deschis o pârtie nouă, de 1230 m, cu instalație cu telescaun. Despre cum se ajunge din Oradea și despre parcul de aventură deschis vara am scris aici.

Cum am încercat celelalte părții anii trecuți, acum mi-am luat 10 urcări pe telescaun pentru mine și 10 pentru un copil, pe care le-am împărțit între fete 6 la 4 . Așa am reușit să facem 9 din 10 coborâri până când s-a închis, la ora 17:00.

Pentru că nu a fost senin și cald, pârtia a fost destul de liberă, nu a fost înghesuială și nu s-a supărat nimeni când nu am reușit să trecem destul de repede de scanarea cartelelor. Oamenii au fost atenți și am fost ajutați de fiecare dată la urcarea pe telescaun. Ce mi-a plăcut, în permanentă cei de la salvamont au fost prezenți pe pârtie, chiar s-au oprit să ne verifice când cea mică a căzut.

Prima parte a pârtiei este destul de abruptă, așa că dacă șții că nu schiezi prea bine, cel mai sigur ar fi să cobori la stația intermediară. Dacă urci până sus, atenție cum ții bețele de schi, se pot rupe dacă nu sunt destul de sus la coborârea intermediară, când ajungi cu schiurile în zăpadă.

Cele trei schioare, de 5, 7 si 8 ani.

Chiar lângă telescaun este o mică tonetă de unde se poate lua ceva rapid de mâncare – o clătită sau un hotdog, sau de băut cioco caldă, cafea, suc sau apă și se poate plăti doar cu cardul. Aici am făcut pauză după 6 coborâri, noi adulții. Copiii au profitat de moment și și-au improvizat un mic derdeluș.

Loc de luat masa – sau de baut o cafea/cioco calda

Când nu au schiat pe pârtia mare, fetele s-au dat cu săniuța pe pârtia de săniuțe sau au coborât pe schiuri pe pârtia de începători. Pentru amândouă activitățile a fost montată o bandă de urcare. Despre activitățile care se pot practica, program și tarife poți citi aici.

Brebu Nou – Weidenthal, destinație de pandemie în Munții Banatului

La 150 de km de Timisoara și cam 2 ore de mers cu mașina am găsit locul perfect pentru noi atât ca și o scurtă relaxare de weekend, dar și pentru a petrece acolo o întreagă săptămână. A fost surpriza cea mai plăcută a anului de pandemie care tocmai a trecut – satele germane din Banatul Montan – Gărâna (Wolfsberg) și Brebu Nou (Weindenthal).

Ce am descoperit aici? Un altfel fel de vacanță, mai calm și mai relaxat. Satul Brebu Nou are puțini locuitori, majoritatea vin vara și își petrec vacanța aici, în casele tradiționale, pe care, cu multă grijă le-au întreținut și renovat păstrând specificul locului – case albe cu ferestre și uși verzi. E liniște și calm, iar timpul se scurge mai încet. Nu ne-am simțit grăbiți să facem nimic. Nu am avut o lista lungă de pe care să bifăm lucruri de făcut, iar în fiecare dimineață puteam decide dacă facem o plimbare în natură, să căutăm locuri frumoase, să ne plimbăm cu bicicletă sau chiar să lenevim la soare cu o cafea în mâna în timp ce copiii aleargă prin grădină.

Am ajuns prima dată cu planul de a sta 3-4 zile și am rămas o săptămână întreagă. Și, de câte ori avem ocazia, ne întoarcem aici, măcar pentru un weekend. Cum gazdele noastre de la Brebu Nou sunt foarte primitoare, oricând copii se bucură de joacă în grădină sau în jurul casei. Pana la urma, am fost aproape în fiecare anotimp și am găsit de fiecare dată lucruri distractive de făcut în aer liber.

Primăvara/Toamna

Primul lucrul pe care îl poți face la munte e să te bucuri de peisaj, de natură. Uitându-mă prin galeria de imagini, mi-am dată seama că ne place să ne plimbam prin păduri mai ales toamna, când sunt frunzele colorate într-o bucurie de culori, sau primăvară devreme, când putem să vedem încă soarele printre crengile copacilor. Din Brebu Nou noi am făcut câteva drumeții în zona, în jurul Lacului 3 Ape, sau între cele două sate, Gărâna și Brebu Nou.

Tot de aici am putut face o vizită în Stațiunea Semenic, ce are două puncte de belvedere, Vf. Piatră Goznei (1.447 m) și Vf. Semenic (1.445 m). Din păcate, stațiunea e pustie vara, mai ales în afară weekendului. Totuși, până la punctele de belvedere sunt două plimbări ușoare, pe care le-am făcut cu copiii de 4 și 6 ani.

Plimbări cu bicicletă – am plecat din Timișoara cu bicicletele pe mașînă și a fost momentul perfect pentru că cea mică să renunțe la roțile ajutătoare. Străzile din Brebu Nou și Gărâna sunt asfaltate și destul de drepte, iar sora cea mare și-a dorit mult să o ajute și a încurajat-o în permanență. În primele zile am pedalat toți doar pe asfalt, dar apoi am încercat să mergem și pe drumuri forestiere. Așa am reușit să înconjurăm o parte din Lacul Trei Ape, prima dată toți patru. Mie îmi plac mai mult aceste drumuri prin pădure, la răcoare și fără mașini, dar fetele preferă totuși asfaltul, e mai ușor chiar dacă mai circulat.

Vara

Când afară este foarte, foarte cald, ce mod mai bun de a te răcori decât să fugi la munte și poate să faci și o baie? Pentru noi este una din distracțiile preferate de weekend, iar în zona sunt trei lacuri unde putem să mergem. Lacul Văliug, pe care l-am evitat pentru că ni s-a părut cel mai aglomerat dintre toate, Lacul Secu, în apropiere de Reșița, și care nu a fost în drumul nostru, și Lacul Trei Ape, chiar în apropierea localității Brebu Nou, unde am mers până la urmă.

In zona amenajata a Stațiunii Trei Ape intrarea costa 5 lei. Se pot inchiria sezlonguri si se poate lua pranzul. Noi nu am mancat acolo, tot din motive de Pandemie.

Iarna

Pentru noi una din cele mai mari bucurii ale iernii este că putem să mergem toți patru la munte să schiem. Cea mare a început repede, la 3 ani am pus-o prima dată pe schiuri și la 4 ani a fost în prima tabăra de schi. E drept că de anul următor au ridicat vârstă de participare în tabăra la 5 ani. Și cea mică a început la 3 ani și jumătate cu lecții de câte o oră cu monitor de schi, dar iarnă trecută, când trebuiau să meargă împreună, nu am putut să le mai înscriem în tabără din cauza pandemiei. Am fost totuși toți patru și, tot așa, cu câte o ora cu monitorul de schi a învățat și cea mică, iar la sfârșitul sezonului am coborât împreună pe Goznuța.

Schi pe pârtia Wolfsberg de la Gărâna – e o pârtie mică, de 500 m, pe care se urcă cu un teleschi și are două variante de coborâre. E perfectă pentru copii și începători. Pentru masă de prânz, sau oricând simți nevoia de un ceai sau o cafea caldă, există apres-ski-ul de la baza pârtiei.Pârtia este deschisă doar sâmbăta și duminica, în timpul săptămânii nu sunt suficienți schiori. Aici ajungem cel mai repede când stăm în Brebu Nou și încercăm să ne organizăm cât mai bine ca să nu prindem aglomerația de la prânz. Iar când copiii au obosit să schieze, sunt în jur o mulțime de variante că să ne distrăm pe săniuțe.

Schi pe pârtiile de la Semenic și Văliug – pârtia de la Văliug este micuța și albastră, potrivită pentru copii. Din păcate, din cauza pandemiei am evitat-o până acum, fiind cea mai accesibilă pentru toată lumea și deci cea mai aglomerată. Iar nouă nu ne place aglomerația nici un vremuri mai liniștite.

Pârtiile de pe Semenic sunt majoritatea roșii, iar una din ele coboară până în Văliug. Funcționează cu instalații de teleschi, la care abonamentul pe zi costă 60 de lei pentru copii și 80 de lei pentru adulți. Se pot cumpără și cartele cu urcări individuale, care pot fi folosite tot sezonul. Pârtiile sunt foarte bine întreținute. Noi anul trecut am fost aici în cea mai rece zi pe care am trăit-o vreodată pe munte. Termometrul arată -15 grade în mașină, când am ajuns sus. Pe pârtie, când bătea vântul, erau -23 de grade. Copiii s-au descurcat bine, am schiat câteva ore bune. Un ceai cald sau o cafea ne-am luat de la Andra. Din păcate, la momentul respectiv puteau mânca acolo doar cei cazați.

Am avut parte și o mică aventură. Eu eram împreună cu cei 2 copii mai mari, fetița mea cea mare de 7 ani și băiețelul de 10 ani al surorii mele. Cele mici erau deja prea obosite și se opriseră. La coborârea de pe pârtia Crucea de Brazi, fetița a coborât mai repede decât noi, pentru că tot timpul vrea să se strecoare în față la telescaun, oricât încerc să îi explic că mergem împreună și trebuie să așteptăm la rând. Când am coborât, nu am mai văzut-o tura următoare la coadă. Am mai urcat și coborât o dată, uitându-mă peste tot pe pârtie. Eram deja îngrijorată, erau -23 de grade și puțin ceață. Când am ajuns jos, i-am întrebat de cei care operau instalația dacă au văzut-o. Imediat i-au strigat pe cei de la celălalt teleschi și doi oameni de la Salvamont au venit lângă mine și m-au dus sus. Da, fetița urcase din din greșeală cu celălalt teleschi sus și, când și-a dat seama că s-a pierdut, a cerut ajutorul unui adult care a chemat salvamontul.

Vreau să le mulțumesc pentru ajutorul rapid și eficient, mai ales că am aflat că sunt doar câțiva oameni care încă mai lucrează acolo, iar weekendurile mai ales sunt foarte solicitante. Noi am discutat, și vom tot discuta și de acum înainte cu copiii despre ce trebuie să facă pentru ca să nu se piardă și, dacă s-au pierdut totuși, cui și cum să ceară ajutor.

Săniuș, chiar în Brebu Nou – cum este un sat de munte, când ninge, ulițele lui se transformă în derdeluș, spre bucuria copiilor. Noi am ajuns în timpul unei ninsori, și chiar în cea seară, înainte să fie curățat drumul, ne-am dat cu săniuțele chiar în fața casei.

Joacă prin zăpadă. Cu echipamentul potrivit, copiii se pot juca aproape oricând afară, în zăpadă. Noi avem costumele de schi, un strat termic direct pe piele și dacă e frig un al doilea strat, mănuși de schi, care nu se udă așa repede, căciuli și fulare. În picioare au cizme îmblănite, speciale pentru zăpadă și, când e zăpadă prea mare, peste cizme vin prinse parazapezi.

Chiar și noaptea putem construi un om de zăpadă

Trei parcuri de aventură în vestul țării

Una din distracțiile noastre preferate de weekend este să mergem împreună cu fetele într-un “adventure park”, mai ales când este vară și destul de cald afară. Distracția e garantată și cum toate sunt montate în copaci, la fel și răcoarea.

Echipamentul îl primesc de acolo și este standard: cască și hamuri cu care trebuie fie asigurat atunci când se cațără pe sus – tot timpul există două carabiniere – una fixă care intră pe cablu la începutul traseului și iese abia la sfârșit, și una pe care copilul trebuie să poată și să știe să o mute de pe un cablu pe celălalt. În plus, un sistem de prindere pe tiroliană, care poate fi diferit de la parc la parc.

Cele trei parcuri în care am fost până acum au recomandări diferite de vârstă, care este legată și de înălțimea copiilor care este corelată și cu înălțimile și distanțele între elemente, nu doar cu capacitatea fizică a copilului de a parcurge traseul.

Pe lângă distracție și aventură la înălțime, copiii învață să își învingă frica și să caute diverse abordări când li se pare că sunt blocați, să colaboreze și să se ajute unul pe celălalt pentru a putea trece de elementele mai grele ale traseului.

Parc Aventura Herneacova

Este cel mai accesibil dintre cele trei, pentru cineva care, la fel ca noi, locuiește în Timișoara. Este și locul în care ajungem cel mai des, din acest motiv. Este la o distanță de aproximativ 40 de km de Timișoara și într-o duminică dimineață drumul durează cam 50 de minute.

În parcul de aventură sunt 4 trasee pentru copii între 5 și 9 ani și intrarea costă 45 de lei pentru 2 ore. Mai sunt 5 trasee pentru copii peste 10 ani și adulți, care costă 65 de lei pentru 2 ore. Anul trecut cea mică a fost foarte dezamăgită că aici nu a putut să se joace, deși fusese deja la Stâna de Vale și la Sibiu, dar anul acesta și-a împlinit în schimb dorința și am fost deja de mai multe ori.

În afară parcului de aventură, Domeniul Herneacova este cu adevărat dedicat cailor. Copiii pot încerca o scurtă tură de agrement în spatele unui cal. Intrarea costă 20 de lei și este inclusă vizitarea grajdurilor. Nouă ne place să ajungem de dimineață, în jurul orei 10, când nu este foarte cald și aglomerat și atunci ori mergem la parcul de aventură ori mergem la căluți și apoi vizităm grajdurile și ne plimbam prin pădure.

De obicei mâncăm de prânz acolo, sunt două terase unde se poate cumpăra mâncare proaspăt făcută pe grătar, sucuri sau salate, sau la restaurantul lor, doar că de obicei ținută noastră este pentru aventuri în pădure și mai puțin pentru restaurant a-la-carte.

Happy Land Adventure – Stâna de Vale

E locul în care fugim de cele mai multe ori vara, când căldură din Oradea ne moleșește prea tare. Se potrivește foarte bine unei distracții de o zi, noi de obicei plecăm dimineață și ne întoarcem seară. Parcul de aventură este în stațiunea Stâna de Vale, și pe lângă distracțiile pe care le oferă acesta, se poate merge până la Izvorul Minunilor sau se pot face drumeții pe munte.

În parcul de aventură sunt 10 trasee – 3 mov, pentru copii de la 4 ani (și minim 100 cm), 3 trasee galbene și 1 verde, pentru copii cu înălțimea peste 140 cm, 1 traseu albastru pentru adulți (peste 160 cm), care este cel mai greu dintre ele. În plus, mai există un traseu format doar din tiroliene, cu o lungime de 230 m. Intrarea costă 40 de lei pentru două ore.

Când la Oradea sunt 35 de grade, la Stana de Vale sun 25, la soare

De obicei fetele fac împreună cele 3 trasee mov, cu mai mult sau mai puțin ajutor din partea noastră. Prima dată când s-a urcat doar cea mare (cea mică avea doar 3 ani), s-a lăsat cu lacrimi din partea ei și cu încurajări multe din partea noastră. Până la urmă a reușit să termine traseul și a fost foarte mândră de reușita ei.

Alte activități – bob alpin, tubing, sărituri pe trambulină, se pot închiria biciclete, atât că traseele de bicicletă sunt doar prin stațiune, se pot face drumeții in zonă. Iarna aici funcționează pârtia de schi, și din nou “dăm o fugă” din Oradea. Mâncare au acolo, la baza pârtiei sau se poate lua masa la Hotelul Iadolina (din punctul meu de vedere un hotel care amintește încă de anii ’90).

ArkaPark – Păltiniș

Se află între Rășinari și Păltiniș, la puțin peste jumătate de oră de Sibiu și l-am inclus de câte ori am putut in vizitele noastre din zonă. Când am fost noi ultima dată, acum doi ani, a fost singurul dintre parcurile de aventură cu trasee abordabile pentru un copil de 3 ani.

Pentru copiii foarte mici au amenajat un loc de joacă sub formă unui castel din lemn, iar începând de la 3 ani, pot urca deja pe cel mai ușor dintre trasee, unde eu, că părinte, ajungeam de jos să mult siguranțele în cazul în care cea mică nu mai putea înainta. A fost practic locul în care ne-am dat seama cât de mult ne place aventura de a ne cațăra în copaci.

Ce ne-a mai plăcut iar foarte mult – tirolienele. Au câteva puncte în care te poți urcă doar că să te dai pe tiroliana, fără a mai parcurge alte trasee – o ocazie numai bună și pentru părinți să facă sport și să alerge după cei mici. Cel puțin eu așa am făcut.

Aventura la Arka Park, si pentru cei mari si pentru cei mici

De mâncat nu țin minte să fi fost acolo, noi am preferat să urcăm până la Păltiniș. Aveau totuși un magazin mic de unde se cumpără apă/suc/cafea.

Din păcate nu am mai ajuns la Arka Park din 2019, dar este pe lista noastră scurtă cu lucruri de făcut data următoare când ajungem la Sibiu.

Părinti salvatori

Cât de des am fost cu copilul la medic? Dar într-o situație de urgență? Din păcate eu am fost nevoită de câteva ori să o pun pe una din fete în mașină și să fug la spital, accidente relativ banale, în casă. Am făcut ce trebuia? Eu cred că da, pentru că suntem aici. Dar dacă reacția mea nu s-ar măsură în minute ci in secunde? Aș mai știi și aș mai putea face ce trebuie făcut?

Cu întrebările acestea în minte, am fost la cursul de prim ajutor al Ioanei Vartosu, acum aproape 4 ani cred. Ce facem când este copilul bolnav, când apelăm la serviciul de ambulanță sau mergem la camera de gardă, ce facem în cazul unui traumatism, cum recunoaștem situația în care alergia este severă și cum putem acționa. Uitându-mă din nou peste curicula cursului, cred că ar fi cazul să îl reiau, pentru că îmi amintesc destul de puține după atâta timp. Da, cursurile de prim ajutor trebuie reluate periodic, ca și orice altă informație pe care nu o folosim frecvent, o vom uită. Este însă un curs teoretic, cu foarte mulți participanți, probabil va mai dura până când va fi reluat.

Ceea ce mi-a lipsit la cursul Ioanei a fost partea practică, cea în care am putea exersa în special manevrele de resuscitare. Săptămâna trecută s-a ivit ocazia de a participa la un curs pe care îl consider foarte important pentru fiecare din noi, indiferent dacă suntem sau nu părinți. Cursul se numește Părinți salvatori și este un curs practic de resuscitare în primul rând. S-a întâmplat în Sala Bega a CCIAT de luni până vineri, de la 10:00 și de la 17:00 și sâmbătă de la 10:00. În teorie, doar 4 ore, în practică, am plecat după 4 ore și jumătate, la ora 21:30, cu regretul de a nu putea să particip până la final.

Cursul a fost susținut de domnul Vasile Vlașin, fondatorul organizației Părinți Salvatori, a cărei poveste o puteți citi aici. Așa cum chiar dumnealui l-a descris, e un curs in primul rând pentru a însuși manevrele de resuscitare, dar este mult mai mult decât atât – este un curs despre viață, despre importanta dar si fragilitatea ei, despre a putea lua cele mai bune decizii și de a face maxim din ce e posibil când suntem martori și o altă persoană are nevoie de ajutorul nostru.

În cazul unui stop respirator nimeni nu știe exact ce trebuie să facă dacă nu a fost învățat înainte. Ni se pare că știm, pentru că am văzut de multe ori, dar inspirația de moment sau ce am mai auzit noi din popor nu pot înlocui ani de cercetare medicală. De ce e important să intervenim din prima secundă? Pentru că un creier fără oxigen are maxim 5 minute, iar în oraș, ambulanțele ajung în medie la cazurile de genul acesta în 12 minute. Dacă nu facem nimic, vor veni doar să constate decesul.

Prima parte a cursului s-a concentrat pe prezentarea pașilor corecți și necesari pentru a evalua victima, poziția de siguranță a unei victime inconștiente dar care nu este în stop cardio-respirator, etapele efectuării unei resuscitări. Discuția s-a desfășurat într-un ritm alert și în partea a două am avut toți ocazia să exersăm manevrele de resuscitare pe diverse manechine, adulți mai mari sau mai mici, chiar și copii. Ne-am uitat cum funcționează un defibrilator și cât e de important e să avem unul în apropiere. Ce m-a surprins pe mine cel mai mult a fost că face foarte multe în locul salvatorului. Nu mai trebuie să știi ce ai de făcut, trebuie doar să asculți ce îți spune aparatul – numără în locul tău până la 30, îți spune când să faci compresii și când respirații, inclusiv te corectează dacă ritmul compresiilor nu este cel corect – iar în momentele acelea poate fi diferența între viață și moarte.

Până acum cursul acesta s-a ținut de 928 de ori, în mai multe orașe, în România și în afară ei, dar Organizația Părinți Salvatori face mult mai mult decât atât, a contribuit la dotarea cu aparatură a spitalelor, începând cu cel din Baia Mare, unde lipsea video-bronhoscopul de care Luca ar fi avut nevoie, și ajută cazuri individuale în lupta lor de a se face bine, lista cu cele active o gășiți aici.

Dar domnul Vlașin are planuri mai mari, printre care acela de a introduce cursuri de prim ajutor în toate școlile din România. Anul acesta, pentru prima dată va începe un program pilot în acest sens în școlile din județul Sibiu, in colaborare cu inspectoratul școlar.

Cursul s-a ținut de 928 de ori până acum. Cu o medie de participare de 25 de persoane, totalul este de 23 200 de persoane. Impresionat pentru munca unui singur om, o picătură într-un ocean față de milioanele de români care ar putea fi oricând în situația de a acordă primul ajutor, până când ajunge ambulanță. Tu unde vei fi dată viitoare când se va organiza cursul la Timișoara? Eu cu siguranță voi fi prezentă.